Guvernanţi în derivă

Grele vremi pentru artizanii jocurilor politice ai lumii în care trăim. În Germania, de exemplu: miniştrii Cabinetului condus de Gerhard Schröder nu mai au nevoie de tovarăşul lor de la Finanţe şi vor să-şi negocieze bugetele direct cu şeful Executivului. Nu este doar o moţiune colegială împotriva lui Hans Eichel, administratorul visteriei federale, este, cum demonstrează, în puţine cuvinte, HANNOVERSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG, o disfuncţionalitate a întregii echipe: ”Vîrfurile Guvernului federal nu mai trag la aceeaşi căruţă”. O remaniere este inevitabilă, scrie WESTDEUTSCHE ZEITUNG, din Düsseldorf, mai ales că Eichel nu şi-a pierdut doar capitalul de încredere în sînul Cabinetului – ci chiar şi sprijinul cetăţenilor. Deocamdată, cancelarul îi ia ministrului partea dar, notează STUTTGARTER ZEITUNG, în zilele ce urmează, găurile de miliarde din bugetul federal vor deveni oficiale.

Alte guverne, alte probleme. Vladimir Putin, titrează LUXEMBURGER WORT, a dat faliment în Caucaz. Discuţii între Kremlin şi liderii războinicilor ceceni sunt inimaginabile. Pe de o parte, Putin nu îi recunoaşte ca partener de dialog; pe de altă parte, clanurile cecene conduse de Aslan Maşkadov şi Şamil Basaev sunt rivale. Liderul de la Kremlin îşi rămîne fidel vechilor principii şi doreşte o marionetă în fruntea republicii din Caucaz.

O altă publicaţie, un alt război, un alt eşec: Statele Unite au pierdut deja războiul din Irak, consideră JYLLANDS POSTEN de la Aarhus. Lovitura fatală nu a dat-o nici Saddam Hussein, nici vreun fidel local al acestuia, cu atît mai puţin cine ştie ce atentatori isterici. Statele Unite şi-au pierdut singure războiul. Prin comportmanetul pervers al unor soldaţi şi prin tăcerea or, în cel mai rău caz, la ordinele liderilor politici şi militari. ABENDZEITUNG, din München, crede că, indiferent de soarta lui Donald Rumsfeld, George W Bush nu mai poate scăpa. Îl demite, urmează imediat investigarea propriei responsabilităţi. Îl păstrează, îşi asumă responsabilitatea politică pentru barbarii. Şi, totuşi, crede BERLINER ZEITUNG, suporterii lui Bush aşteaptă tocmai acest ”stand-by-your-man”. Majorităţii americanilor îi surîde un preşedinte demonstrînd forţă. Cu toate acestea, Donald Rumsfeld, care şi-a dorit, pur şi simplu, un război scurt şi ieftin, a ignorat cele trei promisiuni majore ale Americii: democraţie, drepturile omului, libertate. Motiv pentru care ministrul Apărării trebuie să plece.

Acelaşi scandal, alt premier cu probleme: britanicul Tony Blair. Liderul de la Londra trebuie să accepte că apropierea de Bush a fost o greşeală strategică, notează KÖLNISCHE RUNDSCHAU. La Viena, ziarul liberalilor de stînga, DER STANDARD, vede astfel distribuţia rolurilor anglo-americane: Washington a purtat războiul iar Londra a argumentat justeţea lui. Realitatea – dezonorantă – sună astfel: la Basra, gentelmenii se comportă cu nimic mai elegant decît o fac cowboy-ii la Bagdad. Iar consecinţele se depozitează în bagajul electoral al lui Blair – care bagaj, comentează TAGES-ANZEIGER din Zürich, arată catastrofal.

Şi, fiindcă vorbeam despre alegeri, pagina a 10-a a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG se deschide cu un material intitulat ”Bastionul”, dedicat deschiderii campaniei electorale şi, în special, bătăliei pentru Bucureşti – o ambiţie aparte a partidului de guvernămînt care, notează publicaţia citată, nu a fost în stare să cîştige niciodată alegerile pentru Primăria Generală a capitalei. Iar dacă PSD-ul va reuşi, acum, să-l înfrîngă pe Traian Băsescu va fi nu doar o victorie în scrutinul municipal ci şi un avans substanţial luat în faţa opoziţiei în perspectiva alegerilor generale din toamnă. Articolul include un scurt portret al diplomatului Mircea Geoană, aflat la o vîrstă la care, în cazul în care cîştigă alegerile locale, planul secund nu-i face bine. Oricum, în joc, indiferent de rezultat, îi este cariera, consideră Karl Peter Schwarz, autorul materialului din FAZ.

Un alt mic portret pe care îl schiţează ziaristul este cel al triumviratului PSD format din Ion Iliescu, Adrian Năstase şi baronii locali – o grupare, aceasta a baronilor, ce aminteşte de sudul Italiei anilor 50-60 şi care, în ciuda organizării pre-moderne, aduce partidului voturile, în teritoriu.

Sub spectrul pierderii termenului 2007 de aderare, guvernul Năstase bagă mulţi bani în publicitate. Dar nerviozitatea creşte. S-a văzut în modul în care a reacţionat puterea la raportul Freedom House. Şi, observă FAZ, spre final, un alt motiv de nervozitate este schimbarea de funcţii la vîrf, odată cu sfîrşitul mandatului prezidenţial al lui Ion Iliescu. Acesta ar vrea să preia frîiele partidului. Ce va face Adrian Năstase, însă? Va deveni preşedinte? La Guvern, însă, cine îi va lua locul? Candidatul ideal este, pînă la urmă, tot Mircea Geoană.