GUUAM şi semnificaţiile reuniunii de la Chişinău

Spre bucuruia marelui erou al revoluţiei portocolii de la Kiev, ucraineanul Viktor Iuşcenko, şeful statului român a acceptat să participe la reuniunea Guuam. Al cărei scop principal este întărirea unei organizaţii existente pînă în prezent doar pe hârtie, şi transformarea ei într-o contrapondere serioasă faţă de Rusia. Inainte de decola spre Chişinău, Traian Băsescu a declarat că „există deja o corelare a poziţiei României, Ucrainei, Moldovei şi probabil a Georgiei” în privinţa soluţionării problemei transnistrene, una din temele principale ale reuniunii GUUAM. La Chişinău, a reliefat Băsescu, se va discuta şi despre securitatea transportului de resurse petroliere pe Marea Neagră, chestiune în care, potrivit preşedintelui, Bucureştiul „are puncte de vedere clare şi ferme”. Şeful statului român a mai precizat că agenda summitului din Republica Moldova include şi „subiectul securităţii statelor riverane Mării Negre”.

Infiinţată în 1997, organizaţia GUUAM n-a fost până acum mai mult decât suma iniţialelor alcâtuindu-i numele, iniţiale desemnând statele ex-soveitice fondatoare. Date fiind interesele lor diverse, GUUAM, o grupare iniţial economică, a rămas ani de zile un leu de mucava. Organizaţia promite însă acum să devină un actor regional semnificativ, graţie modificărilor de amploare, chiar revoluţionare de la Tbilisi, Kiev, Bucureşti, şi, nu în ultimul rând a schimbării de macaz prooccidentale operate la Chişinău. Potrivit liderului georgian Sakaşvili „GUUAM nu va mai fi o organizaţie economică. Ea va regrupa noi state democratice de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, care, fapt extrem de important, doresc s-o apuce pe drumul orientării şi integrării europene. Europa nu este un spaţiu al separatismului, în care să fie loc pentru criminali care au creat probleme secesioniste în Georgia şi Moldova. Europa nu este un spaţiu al fărădelegii şi violenţei”, a reliefat textual preşedintele Georgiei.

Aluzia la Rusia făcută de liderul de la Tbilisi e clară. In fond GUUAM a reprezentat de la bun început o tentativă de consolidare a statelor membre în faţa unei Rusii, care consideră aceste ţări ca făcând parte din sfera de influenţă a Moscovei. Dar şi occidentul are interese în această regiune. Principalul impuls pentru formarea alianţei celor 5 state fondatoare fusese dat la Washington, SUA având în zonă importante obiective geostrategice şi economice. Rămâne de văzut dacă fluctuaţiile care, spre satisfacţia Rusiei, au marcat activitatea de până acum a GUUAM sunt de domeniului trecutului. Probleme ar mai putea ridica statelor membre absenţa democraţiei în Uzbekistan ori Azerbaidjian.

Chestiunea cea mai spinoasă priveşte însă cursul Moscovei, şi posibila încurajare în continuare de către Kremlin a tendinţelor secesioniste.

Fapt e că, în opinia expertului german Uwe Halbach, statele GUUAM se arată hotărâte să coopereze strâns, pe viitor, „atât în combaterea separatismului, cât şi în lupta împotriva terorismului”, cum a subliniat de altfel şi liderul moldovean Voronin. In plus e în joc o miză economică majoră, devreme ce prin bazinul Mării Negre şi ţările riverane trec nu numai importante coridoare militare, ci şi conducte de pterol şi gaze.

Încât reuşita consolidării GUUAM ar putea crea într-adevăr o constelaţie nouă în regiune, aptă să ţină piept şi să echilibreze puterea euroasiatică a Rusiei.