Gust amar, gust dulce

Alţi observatori se opresc cu satisfacţie sau, dimpotrivă, cu regret, asupra deciziei justiţiei americane de a înceta urmărirea penală pentru o prezumtivă tentativă de viol a fostului şef al FMI, Dominique Strauss-Kahn.

Bună parte din presa feministă şi de stânga deplânge această hotărâre care, potrivit ziarului DNA, ar fi „o veste rea pentru femeile violate. De acum înainte, victimele violurilor trebuie să ducă o viaţă imaculată şi să fie clone de maici pentru a putea dovedi că au fost agresate sexual, polemizează cotidianul alsacian. 

Le Monde crede, la Paris, că Dominique Strauss Kahn n-a fost decât victima propriei sale imprudenţe. Afacerea terminată acum i-a compromis şansele de a candida la scrutinul prezidenţial francez şi l-a obligat totodată să renunţe la funcţia de şef al FMI, un rol de seamă în aceste două eşecuri jucându-l enervarea presei.

Neue Osnabrücker Zeitung scoate în evidenţă reversul unui principiu sacrosanct al justiţiei unui stat de drept. Dacă există dubii ale vinovăţiei, verdictul trebuie să-l favorizeze pe inculpat.

Invers, aceleaşi dubii o dezavantajează pe prezumtiva victimă, reliefează acelaşi ziar german, trimiţând la numeroasele contradicţii inexplicabile din declaraţiile cameristei din Guinea, care-l acuzase pe Strauss-Kahn înainte să fie prinsă cu minciuna.

Întregul caz „lasă un gust amar”, mai estimează acelaşi cotidian, care nu uită să ironizeze tentativa unor negustori de propagandă de a transforma acest dosar într-un caz de confruntare de clasă şi de rasă, a albului bogat cu negresa cea săracă.

Un gust plăcut ar putea isca în schimb iminenta debarcare a lui Gaddafi, dacă n-ar pluti multe incertitudini asupra viitorului Libiei. Stuttgarter Nachrichten îşi face multe griji în legătură cu aprovizionarea viitoare a populaţiei şi construcţia de instituţii capabile să le deschidă perspective tuturor libienilor şi să evite căderea ţării în anarhie de tip somalez. 

În Elveţia, Tagesanzeiger ia peste picior Casandrele, care încep să-şi emită proorocirile cele mai negre de îndată ce pică un dictator. Abia se vede doborât tiranul, că o oştire de experţi, în special occidentali, se şi repede să avertizeze faţă de apocalipsa stând să se abată asupra ţării proaspăt eliberate. În ziar citim: ţine de esenţa unor revoluţii politice să nu se încheie în câteva zile, dar ţările (eliberate) se află pe drumul cel bun iar evoluţiile acestea sunt ireversibile.

Die Welt crede că Libia are premise mai bune decât Irakul. Ziarul berlinez deplânge refuzul Germaniei de a se alătura în Consiliul de Securitate al ONU partenerilor ei occidentali în favoarea votului pentru intervenţia umanitară a NATO. Potrivit unor analişti, acest refuz din primăvară ar putea constitui pentru Republica Federală un handicap în era post-Gaddafi şi greva influenţa Germaniei în Libia.

 

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu