Grecia: Atmosferă tensionată pe tema refugiaţilor

Fanis, proprietarului unui chioşc, răsfoieşte ziarele. Recentele atentate de la Bruxelles, criza refugiaţilor şi criza economică sunt subiectele centrale ale zilei. Înainte de toate politica faţă de refugiaţi generează în prezent dezbateri aprinse în Grecia. Fanis asistă adesea la astfel de discuţii, de vreme ce chioşcul său e şi un punct central şi loc de întâlnire pentru mulţi locuitori din cartier. "E ciudat", ne povesteşte el, "că, pe de o parte, mulţi au înţelegere deplină pentru refugiaţi şi li se pare groaznic ceea ce se petrece în Siria. Pe de alta, însă, când se pune problema cazării refugiaţilor în vecinătate, situaţia se schimbă".

Şi cum vede el problema refugiaţilor? Aici ar trebui să se diferenţieze puţin, spune Fani. Prin tradiţie, sirienii au o părere bună despre greci. Să nu uităm că mulţi sirieni sunt creştini. Cert e că cei mai mulţi dintre refugiaţii sirieni nici nu vor să rămână în Grecia, ci intenţionează să ajungă în nordul Europei. El n-ar avea, însă, nimic împotrivă, dacă sirienii ar rămâne în Grecia. "Sincer să fiu", adaugă Fani, "nici nu cred că aceşti oameni chiar pot trăi în nordul Europei, datorită diferenţelor culturale considerabile".

Să rămână sau nu?

De la închiderea aşa-numitei rute balcanice, situaţia refugiaţilor s-a agravat. Chiar dacă transpunerea în viaţă a înţelegerii încheiate de UE cu Ankara funcţionează bine, în jur de 50.000 de oameni nu sunt vizaţi de acest acord. E vorba de refugiaţii şi imigranţii care au ajuns în Grecia înaintea intrării în vigoare a acordului. Guvernul de la Atena pare să se fi împăcat cu situaţia. Un argument în acest sens ar fi descentralizarea vizibilă în ce priveşte primirea şi găzduirea refugiaţilor. Nu doar pe insulele estice din Marea Egee, ci şi pe continent urmează a fi înfiinţate noi centre de cazare. Nu toţi grecii susţin această politică. Aşa de pildă cei din Doilana, localitate în care s-a ajuns, pe 21 martie, la proteste dure contra primirii a 210 refugiaţi. Căminele sunt arhipline, au avertizat protestatarii, adăugând că ei nu doresc ca în satul lor să fie instalate corturi pentru refugiaţi, ca în Idomeni sau în zona portului Pireu.

Eloni Mohamad nu poate înţelege aceste reacţii furioase ale grecilor. E născut în Egipt, dar trăieşte deja de 22 de ani în Grecia, fiind, cum s-ar spune, deja pe jumătate grec. Aici locuieşte şi munceşte în construcţii. În timpul liber vizitează centrul pentru migranţi din portul Pireu şi îi ajută benevol pe cei cazaţi aici, ca translator. "Vin ori de câte ori am timp liber şi nu sunt singurul care oferă gratuit astfel de sprijin". Bărbatul în vârstă de 52 de ani îi ajută pe refugiaţi şi la discuţiile pe care aceştia le poartă cu autorităţile elene.

Speculaţii privind organizaţiile umanitare

Refugiaţilor le prinde bine acest sprijin. Din păcate, din cauza supraaglomerării centrelor de cazare, se ajunge şi la neînţelegeri şi certuri. Unii refugiaţi protestează cu tărie, revendicând redeschiderea graniţelor. La începutul săptămânii trecute au circulat zvonuri, potrivit cărora angajaţii UNHCR ar intenţiona să părăsească Idomeni, "din motive de securitate". Şi organizaţia "Medici fără Frontiere" şi-a sistat pentru scurtă vreme activitatea. La postul TV Skai, Petros Mastakas, din partea Oficiului ONU pentru refugiaţi, a declarat joi, 24.03, că echipele UNHCR nu-i vor lăsa în voia sorţii pe refugiaţii din Idomeni.

În zona portului, mai ales Crucea Roşie se îngrijeşte de refugiaţi şi migranţi. "O facem din mai 2015, iar în ultimile luni medicii şi infirmierii noştri voluntari sunt foarte utili înainte de toate aici", ne spune coordonatoarea acţiunii, Ioanna Fotopoulou. În cursul dimineţii, copiii au la dispoziţie şi un spaţiu de joc. În plus se împart zilnic, celor cazaţi aici, pături, alimente, 1000 de litri de apă şi material informativ în mai multe limbi.