1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Golul de pe stadioane, golul din suflet

Campionatul mondial de fotbal s-a încheiat, vacanţa parlamentară bate la uşă, marile vacanţe încep - vidul verii se instalează. Ce-i de făcut cînd nu se mai întîmplă aproape nimic?

default

Cu sutele de mii au urmărit locuitorii Germaniei, în berării, în grădinile de vară, în pieţele publice, pe ecrane gigantice, fiecare etapă a campionatului mondial de fotbal. Într-o atmosferă cvasi carnavalescă au avut emoţii, s-au bucurat, s-au speriat, au suspinat, au jubilat alături de fiecare din membrii naţionalei.

Cu miile au aşteptat pe aeroportul din Frankfurt pe Main, sosirea acasă a echipei lui Joachim Löw, aflată în posesia medaliei de bronz căreia psihologii îi atribuie virtuţi mai tonifiante decît argintului. Cîştigătorii locului trei -spun aceştia-realizează că se află doar la un pas de alunecarea în anonimat, de care, din fericire, au scăpat, pe cînd cei care au obţinut argintul, sunt trişti că nu le-a revenit distincţia supremă.

Totuşi, nici membrii naţionalei germane şi cu atît mai puţin portocaliii olandezi nu aveau motivele necesare spre a jubila aşa cum extatic, paroxistic şi înfocat, au făcut-o spaniolii.

Ca şi cum bronzul adus acasă nu ar fi legitimat primirea triumfală pe care fanii o pregătiseră naţionalei germane, fotbaliştii au găsit de cuviinţă să iasă pe uşa din dos a aeroportului, să urce rapid în autoturismele cu ferestre fumurii şi să se facă nevăzuţi.

Modestia şi reţinerea invocate au basculat în orgoliu şi prilej de maximă frustrare pentru miile de simpatizanţi care, sfidînd canicula şi distanţele au venit la Frankfurt să-şi întîmpine idolii.

Nu-i de mirare că în atari împrejurări, la televiziunea publică, la jurnalul de seară, şi-a făcut apariţia un psiholog chemat în ajutor spre a-i consola pe cei cărora, pe durata campionatului, fotbalul le-a umplut viaţa şi care acum, dintr-o dată, în lipsa golurilor de pe stadion, resimt un mare gol în suflet.

E firesc să fie aşa, declara calm distinsa doamnă psiholog pe micile ecrane. Dar viaţa merge înainte şi leacuri există din belşug împotriva spleen-ului post-fotbalistic.

Poţi citi, te poţi întîlni cu prietenii, poţi merge la spectacole, te poţi plimba, face excursii, merge cu bicicleta, conversa, te poţi ocupa de familie, de copii, de grădină, poţi pleca în vacanţă. Iar dacă rămîi acasă, făcînd parte din categoria celor abonaţi la „balconiade”, dacă locuieşti în vreunul din marile imobile din vreuna din metropolele Germaniei, nu duci lipsă nici de programe culturale şi de divertisment, dinainte puse la punct.

Poţi vizita şi bazinul Ruhr, capitala culturală a Europei în acest an şi dacă nici toate acestea nu-ţi ajung, politica intrînd şi ea în vacanţă, te poţi consola cu ideea că noul sezon fotbalistic bate la uşă, că zilele nu au intrat în sac şi că un nou campionat mondial de fotbal te aşteaptă.

Toate aceste sfaturi sunt însă valabile doar pentru cei pentru care, timp de patru săptămîni, au trăit în ritmul campionatului mondial de fotbal. Restul, cu sau fără fotbal, au ştiut dintotdeauna prea bine ce au de făcut.

Autor:Rodica Binder
Redactor: Petre M. Iancu