Goana după aurul din Lombok

Boom-ul minier de pe insula indoneziană Lombok a adus schimbări radicale economiei, care în trecut depindea doar de pescuit şi agricultură. Industria înfloritoare ajută localnicii, precum Rizki (în imagine) să îşi câştige existenţa. În magazinul său, bijutierul în vârstă de 30 de ani vinde gramul de aur cu 250.000 rupii (aproximativ 15 euro).

În ciuda faptului că folosirea mercurului în minerit este ilegală, legile sunt ignorate în Lombok. Anual, zeci de tone de mercur sunt eliberate în mediul înconjurător. În imagine, un negustor de aur prezintă un amalgam înainte (obiectul gri) şi după (obiectul auriu) ce mercurul este ars. Aceasta este cea mai periculoasă etapă din procesul minier, întrucât mercurul poate fi absorbit de organism.

Din cauza activităţii miniere crescute, multe din dealurile provinciei conţin reţele de galerii subterane. Colibele mici, acoperite cu prelate albastre, marchează intrările în tuneluri. Sute de metri de galerii au fost săpate manual, fără utilizarea unei tehnici miniere adecvate sau a unor echipamente speciale.

Utilizând o daltă mică, minerul Saiful, în vârstă de 48 de ani, îşi petrece zilele umplând saci de 30 de kilograme cu minereu brut. "Încep dimineaţa, devreme şi nu mă opresc până la asfinţit", povesteşte minerul. "Cu cât încarci mai mulţi saci, cu atât vrei sa sapi mai mult, întrucât nu ştii niciodată cât aur se găseşte într-un sac."

Tunelurile sunt suficient de mari cât să permită minerilor să se târască prin ele. „Uneori, săpându-ne tunelul, ajungem în galeria unui prieten şi atunci trebuie să ne întoarcem şi să săpăm în altă direcţie”, spune Saiful. Singura lumină este produsă de lampa purtată pe frunte, iar temperaturile pot atinge 38 de grade.

Într-un alt sat din Lombok numit Telage Lebur, tânărul Mashur, în vârstă de doar 18 ani separă noroiul de aur şi mercur. Mashur lucrează ca miner şi prelucrează aurul încă de la vârsta de 14 ani. Nici el şi nici ceilalţi membri ai familiei sale nu sunt conştienţi de riscurile la care se supun utilizând mercur lichid fără protecţie.

Ultilizarea cianurii pentru extragerea aurului este un proces controversat, întrucât cianura este un compus chimic extrem de toxic. La acest site de cianurare din satul Tawun, sedimentele sunt amestecate cu apă şi pompate ulterior într-un siloz pentru procesare.

Fabrica este situată în aproprierea unui canal ce se varsă în mare, trecând printr-o pădure de mangrove. Cu toate acestea, nu există bariere sau măsuri de protecţie pentru evitarea poluării mediului înconjurător. Apa din zonele de cianurare este contaminată cu mercur şi cianură şi este extrem de toxică pentru fauna din zonă.

Substanţele chimice utilizate în minele de aur nu sunt periculoase doar pentru mediu, ameninţând şi sănătatea oamenilor de pe insulă. Agis, 12 ani, locuieşte în zona unei foste instalaţii de cianurare din satul Gili. Câmpurile de orez din sat şi solul au fost poluate. În 2012, concentraţia de mercur prezentă în părul lui Agis era dublă faţă de standardul impus de Organizaţia Mondială a sănătăţii.