Ghicitoarea rusească învăluită într-un mister învăluit în întuneric

Există uneori dileme insolubile, probleme ce nu se lasă rezolvate fără rest care ating deopotrivă sfera justiţiei, a politicii şi a eticii. De una din ele se ocupă azi cotidianele germane: ”Convenţia ONU împotriva torturii, convenţia europeană asupra drepturilor omului, codurile penale, regulamentele poliţieei, toate confirmă că maltratarea sau schingiuirea unor deţinuţi este inadmisibilă întrucât încalcă demnitatea umană, drepturile şi libertăţile civice fundamentale”, aminteşte azi General-Anzeiger din Bonn.

Dar se poate oare folosi un grad redus de presiuni fizice, sau cel puţin ameninţarea cu ele, pentru a-l determina pe un potenţial asasin ori complice să livreze informaţiile necesare salvării unei vieţi omeneşti? Există oare situaţii de criză care să justifice utilizarea de mijloace altminteri nepermise de lege? Iată întrebările puse unui tribunal german în procesul intentat şefului adjunct al poliţiei din Frankfurt, care, pentru a salva un copil răpit îl autorizase pe un anchetator să-l ameninţe cu forţa fizică pe suspectul arestat. In reacţie la verdictul clement al curţii, care s-a rezumat la un avertisment sub forma impunerii unei amende penale cu suspendare, comentatorii germani se arată divizaţi. General-Anzeiger scrie că poliţistul n-a vrut la urma urmei decât să ajute un copil să scape cu viaţa, ceea ce nu i-a reuşit pentru că suspectul apucase să-l omoare. "Dacă ar fi izbutit să-l salveze, n-ar fi fost acest poliţist un erou?"

Stuttgarter Nachrichten

salută verdictul, iar Rheinpfalz elogiază deopotrivă îngăduinţa judecătorilor, dar şi decizia lor de a nu-l achita pe acuzat – întrucât, ” un stat de drept pur şi simplu nu-i poate permite să dea undă verde torturii". Die Welt din Berlin critică în schimb că victoria statului de drept (lăudată de unii) s-a petrecut nu numai cu preţul încălcării dreptăţii (deplânse de alţii), ci şi în detrimentul unui poliţist care, într-o situaţie deznădăjduită, s-a hotărât să recurgă la metode disperate.

Acelaşi ziar berlinez relevă, pe marginea vizitei preşedintelui Rusiei în Germania, că opoziţia creştin-democrată din Republica Federală cere tot mai insistent Berlinului revizuirea politicii sale faţă de Moscova şi reorientarea ei în funcţie de respectarea drepturilor omului şi progresele democratice în ţara condusă de Vladimir Putin. Şi Neue Zuercher Zeitung din Elveţia semnalează crescândele critici la adresa politicii ruseşti a cancelarului german Gerhard Schroeder.

Ziarul berlinez Die Welt publică un comentariu sugestiv intitulat ”Rusia pe drumul îndărăt”. Semnat de istoricul Michael Stuermer, articolul evocă sibilinicul răspuns al lui Winston Churchill cu privire la viitorul Rusiei: Acest viitor, a declarat legendarul premier britanic, "este o ghicitoare învăluită într-un mister învăluit în întuneric". Nici azi, după prăbuşirea imperiului ţarist şi a celui sovietic, nu e mai uşor de găsit un răspuns la această întrebare, subliniază autorul, comentând demolarea concernului Yukos şi farsa achiziţionării lui de către un consorţiu fantomă care nu reprezintă probabil decât statul rus. Cazul Yukos e o înscenare judiciară stalinistă de tip nou, mai scrie istoricul german, reliefând că acest dosar "nu anunţă un viitor prea bun pentru relaţiile dintre occident şi Rusia". Încât "pretenţia cancelarului Germaniei de a juca rolul mediatorului onest între apus şi Moscova, ca şi ideea de a crea împreună cu Franţa lui Chirac şi Rusia o contrapondere faţă de SUA nu e decât o aventură periculoasă pentru Europa, ce riscă să izoleze Germania".

In fine, comentatorii occidentali consacră azi ample spaţii situaţiei din Irak şi criticilor acerbe la adresa şefului Pentagonului Donald Rumsfeld. La Washington Wall Street Journal sprijină în continuare cu vigoare cauza susţinerii de către SUA a poporului irakian şi a dreptului său la alegeri libere împotriva forţelor terorii. Ziarul pledează indirect şi în favoarea menţinerii în funcţie a ministrului american al apărării. "Regimul lui Saddam Hussein", concede cotidianul din Washington, "n-a fost încă înfrânt", iar dacă "Rumsfeld a comis o greşeală, ea a constat în subestimarea voinţei de luptă a inamicului". Wall Street Journal aminteşte însă că asemenea erori sunt legiune în istoria militară americană, că şi serviciile secerete ale SUA au gafat, şi afirmă că duşmanii democraţiei irakiene trebuie combătuţi fără menajamente întrucât cu ei nu se poate negocia mai mult decât s-a putut cu naziştii.

In paginile ziarului Die Welt Mariam Lau observă că figura lui Donald Rumsfeld a devenit între timp "sinonimă cu războiul împotriva terorismului" şi că preşedintele Bush nu se poate dispensa de această emblemă fără să admită înfrîngerea în această luptă.

In acelaşi cotidian din capitala germană, şeful Institutului Aspen din Berlin, Jeffrey Gedmin reliefează că în Irak "oamenii se iubesc, muncesc, joacă fotbal şi se căsătoresc". Potrivit lui, există ample "motive de speranţă" (privind democratizarea Irakului), devreme ce impulsul argumentului etnicisto-cultural, potrivit căruia arabii ar fi incabali de democraţie nu se poate accepta dată fiind perspectiva altor popoare, despre care, în mod eronat, s-a afirmat la fel, cu o încăpăţânare contrazisă de istorie.