Ghici cine vine la cină ?

Dacă în 2003, la Atena, consfinţirea aderării primelor zece state estice beneficia de un larg consimţământ din partea cetăţenilor europeni, nu se întâmplă la fel în cazul României şi Bulgariei. Motivele ţin atât de problemele interne ale celor două ţări, în special ale României, unde corupţia şi comportamentul oriental al multor segmente ale populaţiei provoacă nelinişte în rândul statelor membre, cât şi datorită înrăutăţirii situaţiei economice a câtorva ţări importante ale Uniunii Europene. Cât timp imaginile cu românii din categoria celor care clonează carduri bancare şi devalizează conturi, aduc prostituate sau cerşetori or fură pe rupte sunt prezente constant în media europeană, nu te poţi aştepta la o primire cu flori şi şampanie. Dar aceste detalii nu au prea mare relevanţă în comparaţie cu situaţia economică dificilă pe care o înregistrează unele state membre ale Uniunii Europene. În ciuda concesiilor făcute stângii, călcâiul lui Ahile al socialiştilor europeni rămâne scăderea dramatică a sprijinului popular în rândul electoratului din Franţa pentru Constituţia Europeană. Într-o recentă dezbatere prezentată în direct la unul din posturile principale de televiziune din Franţa, în afara Partidului Socialist şi a “Verzilor” , celelalte partide de stânga şi extremă stângă, şi anume Partidul Comunist Francez, Liga Comunistă Revoluţionară (partid parlamentar extremist, cu o oarecare influenţă în rândurile tineretului din clasa de mijloc) sau partidul Lupta Muncitorilor (al sindicatelor de origine troţchistă) susţineau un vot negativ. Argumentul lor: proiectul constituţional european nu ar prevedea o protecţie socială adecvată pentru cetăţenii europeni si ca atare, nu ar proteja îndeajuns modelul social european, creat de cele două state pilon ale UE, Franţa si Germania! Nici în partea dreaptă a scenei politicii de la Paris, lucrurile nu par clarificate definitiv. Principalele partide politice din această zonă, şi anume UMP (Uniunea pentru Mişcarea Populară, partid condus de Nicolas Sarkozy, personalitate pe care mulţi o văd ca viitor preşedinte al Franţei) şi UDF (Uniunea pentru Democraţia Franceză a preşedintelui Francois Bayrou) susţin un vot pozitiv la scrutinul din 29 mai. Totuşi discursurile irelevante şi extrem de neinspirate ale preşedintelui Chirac au provoacat o reacţie negativă, înregistrată în special în rândurile tinerilor francezi, ca să nu mai vorbim despre extrema dreaptă, Frontul Naţional şi Mişcarea Naţională Republicană, care şi-au declarat deschis ostilitatea împotriva ideii unei constituţii europene. Mai mult, în pofida relaţiilor tradiţionale cu România, reprezentanţii dreptei franceze din Parlamentul European au votat pe 13 aprilie la Strasbourg pentru amânare! Întorcându-ne la constituţie, nici în Olanda lucrurile nu par a sta mai roz, sondajele de opinie pe această temă arătând îngrijorător. La toate acestea, perspectiva aderării Turciei trezeşte alte critici, pronunţate, fireşte, împotriva Uniunii Europene. Nu ne rămâne de sperat decât că, în 2007 sau 2008, vom mai avea încă în ce să ne integrăm...