1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Gesturi

Cine e de vină? Iată o întrebare căreia în lumea contemporană i se răspunde de regulă prin ba tu, ba ea, ba el, ba ei, mai rar însă prin recurs la persoana întâi singular sau plural a pronumelui personal.

default

Adepţii ex-preşedintelui polonez Kaczynski se ciocnesc cu forţele de ordine în timp ce autorităţile încearcă să îndepărteze o cruce ridicată lângă palatul prezidenţial în memoria fostului şef al statului

Se practică într-o mare frenezie gestul frumos, larg, diplomatic, generos şi, nu arareori, mincinos şi pernicios. Academia de Ştiinţe a Moldovei a hotărât de pildă să-l onoreze pe Adrian Păunescu. E vorba de omul care, alături de CV Tudor, s-a distins ca unul din lingăii de serviciu mai faimoşi ai Ceauşeştilor şi, ca atare, ca torţionar al limbii literare româneşti.

Fostul poet de curte al cuplului dictatorial comunist, cuplu ridicat în slăvi de Păunescu şi compania, obţine cinstea de a i se acorda titlul de membru de onoare al Academiei moldovene.

În răstimp, Frankfurter Allgemeine Zeitung publică o pagină întreagă dedicată unui cuplu de scriitori evrei din România, dintre care cel puţin unul a marcat indelebil istoria literaturii contemporane şi spaţiul cultural german şi european. E vorba de poeţii Paul Celan şi Maria Banuş. Detalii ale prieteniei celor doi a scos recent la iveală istoricul literar român Geo Şerban, al cărui articol pe marginea acestui subiect, publicat în Observatorul Cultural, e citat pe larg şi utilizat ca sursă de ziarul din Frankfurt.

Descoperim şi aici un gest urât de mai demult. E al lui Paul Celan care nu s-a revanşat la Maria Banuş, traducătoare de succes nu doar al lui Rilke, ci şi tălmăcitoarea în română a două poezii ale poetului bucovinean. În schimb Celan a omis să-i satisfacă Mariei Banuş rugămintea de a traduce în germană versurile semnate de prietena sa. Poate pentru că nici Maria Banuş n-a fost străină de ispita de a pune umărul la propaganda comunistă.

Alt gest notabil, încă şi mai puţin generos, a făcut recent preşedinte Franţei Sarkozy, care i-a ameninţat pe romii delincvenţi cu expluzarea în România. În cotidianul vienez Die Presse şeful austriac al organizaţiei Amnesty International, Patzelt, îl condamnă fără drept de apel pe liderul francez şi îi critică virulent şi pe alţi demnitari occidentali.

„În Uniunea Europeană, afirmă el, „li se refuză romilor şansa de a se educa, după care li se reproşează că nu ştiu să citească”. Patzelt recuză "violenţa asasină împotriva romilor, care are loc în Ungaria, evacuările brutale ale romilor, din România şi Bulgaria", precum şi "cinismul italienilor care-i ghetoizează pe ţigani în zone recluse, lipsite de transport în comun, pentru a-i învinui apoi că nu muncesc".

Amnesty mai înfierează şi "greţoasa politică şcolară a Cehiei" (prin intermediul căreia sunt segregaţi copiii romilor) precum şi "scandaloasele declaraţii" ale unor lideri precum Sarkozy şi Berlusconi.

Gesturi ample şi controversate se înregistrează şi în Polonia, unde cearta cu privire la crucea depusă în memoria fostului preşedinte Kaczynski în proximitatea palatului prezidenţial a luat proporţii, a incendiat spiritele şi a sfârşit prin a diviza naţiunea. „Crucea în biserică”, şi „cruciaţii să plece acasă” au scandat mai nou demonstranţii care se opun păstrării crucii de lemn în spaţiul public, aflăm din ziarul Die Presse.

Cotidianul austriac ne informează şi în legătură cu "teoriile conspiraţiei" care, alimentate de "aluzii vagi" ale fostului premier Kaczynski, fratele defunctului preşedinte, au început să se extindă în Polonia şi să-i incrimineze pe "premierii rus şi polonez Putin şi Tusk". Cei doi şefi de guvern ar fi fost autorii unui complot din pricina căruia Varşovia n-a cumpărat aparate de zbor noi, pentru ca, în final, avionul prezidenţial polonez să se prăbuşească la Smolensk, lângă Katyn.

Spre a-i încuraja pe susţinătorii menţinerii crucii lângă palat fratele geamăn al ex-preşedintelui mort în acest accident nu s-a dat nici el în lături de la un gest simbolic. A depus în faţa ei o coroană de flori.

În fine, germanii se pricep şi ei la gesturi menite să transmită mesaje politice încărcate de sens. Autorităţile au interzis o asociaţie culturală arabă şi au închis moschea ataşată ei, în care, potrivit informaţiilor multor ziare germane, s-au rugat atentatorii de la 11 septembrie 2001, iar apoi succesive grupuri de islamişti trimişi să se antreneze ca terorişti în zona de frontieră afgano-pakistaneză.

Tagespiegel din Berlin salută demersul autorităţilor, considerându-l un gest cu atât mai binevenit cu cât moschea în cauză era "un cuib de viespi". Dar ziarul califică gestul drept tardiv şi se arată uimit că Germania a avut nevoie de aproape 10 ani, după atentatele de la 11 septembrie 2001, pentru a lichida această centrală islamistă instigatoare la ură şi la vărsare de sânge.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Medana Weident