1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Germaniile lui Günter Grass

„Pe drum din Germania în Germania” – se intitulează jurnalul fatidicului an 1990, scris de Günter Grass, publicat la două decenii de la căderea Zidului Berlinului

default

Günter Grass cu volumul său autobiografic "Decojind ceapa". Fotografie realizată pe insula Mön, unde se află una din rezidenţele scriitorului german

Cine se aşteaptă la revelaţii tulburătoare va fi dezamăgit. Cine crede că-l cunoaşte foarte bine pe autor, îşi va da seama că mai are cîte ceva de aflat despre laureatul german al premiului Nobel pentru Literatură, primit pentru romanul „Toba de tinichea”.

„Nu sunt sunt un pasionat scriitor de jurnale. Trebuie să se întîmple ceva deosebit care să mă anime să le ţin”.

Ce s-a întîmplat în 1990 pentru ca Günter Grass să se decidă să ţină un jurnal se ştie prea bine. Ceea ce nu se ştie, dar se poate afla la lectura noii sale cărţi ( jurnalul fiind scos la iveală într-un bine calculat moment jubiliar) este cum şi-a petrecut vremea autorul în istoricul an 1990.

În vasta sa operă, jurnalul propriu zis nu deţine un statut autonom, cu excepţia volumului „Jurnalul unui melc” publicat în 1969 sau a unor fragmente diaristice distincte în notele de drum din India. Elementele autobiografice însă sunt identificabile în mai toate scrierile lui Günter Grass, chiar şi atunci cînd ele stau ascunse sub coaja ficţiunii.

De ce tocmai însemnările anului 1990 văd acum lumina tiparului la editura Steidl? Fiindcă - mărturiseşte Grass -în acel an, la scurtă vreme după căderea Zidului Berlinului, lucrurile au început să se schimbe în Germania fără a se fi putut intui „în ce direcţie şi în ce formă”. Era un fel de „oră zero” , un moment în care autorului i s-a părut că merită să-şi consemneze gîndurile şi să reţină întîmplările, să însoţească procesul constituirii noilor landuri federale.

Dar în prima zi a fatidicului an 1990, Grass nu se afla în Germania ci la domiciliul său din Portugalia, dînd micilor fapte şi întîmplări ale zilei interpretări simbolice, aluzive în raport cu un proces istoric care începea atunci la o distanţă de aproape 2000 de kilometri spre răsărit.

Grass se poate obişnui cu ideea unei Germanii mari, ia distanţă faţă de nou, îşi ia adio de la ce este vechi, se îndoieşte de sine, pe scurt, după aproape 20 de ani, îi îngăduie cititorului să-i descopere cîteva din tainele şi părţile vulnerabile ale sufletului.

Nu ocoleşte anii adolescenţei, nici apartenenţa la organizaţia hitleristă pentru tineret şi notează: „Nu eram nici un fanatic convins dar nici nu eram cuprins de îndoieli” (Secvenţă autobiografică intens tematizată în volumul „Decojind ceapa”) Nu este zgîrcit nici cu analogiile istorice, comparînd de pildă reunificarea cu o cucerire a fostei RDG, nu-i scapă nici secvenţa Revoluţiei Române, dar nici ocazia de a caracteriza cîţiva lideri politici ai vremii: lui Mitterand îi reproşează excesele retorice, lui Vaclav Havel faptul de a se fi lăsat tot mai mult antrenat în circul politic, lumea i se pare un rateu politic.

Propria identitate îi dă de gîndit, nu ştie exact ce mai este, german sau polonez şi, dacă ar fi pus să aleagă, ar alege a treia cale: ar dori să fie „ţigan, apatrid, european.”

În ceea ce priveşte destinul noii Germanii, îşi vede deja multe dintre profeţii împlinite. Se regăsesc în paginile acestui jurnal motive care leagă între ele scrierile lui Grass, dar şi stările de spirit, inclusiv proasta dispoziţie care i-au determinat atît atunci cît şi ulterior unele luări de poziţie.

Mărturisirea făcută în paginile jurnalului din 1990 şi anume, că este „cu seninătate încredinţat că lucrurile o să iasă prost”, este reluată acum, după publicarea manuscrisului,ce-i drept în alţi termeni, într-o convorbire avută cu Deutsche Presse Agentur: autorul se teme că”în toate jubileele şi aniversările din acest an, atunci cînd va fi vorba despre starea naţiunii ne vom fura căciula – totul fiind agravat de criza financiară care a început deja atunci ”. Adică în 1990.