1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Germanii au salarii mici

Vestea s-ar putea să-i surprindă pe unii: în anumite ţări europene angajaţii câştigă prea mult, iar în Germania prea puţin. Aceasta ar putea fi una dintre cauzele situaţiei dificile în care se zbate zona euro.

Orice european care îşi doreşte să câştige bine ar trebui să-şi caute de lucru în Belgia, Suedia, Danemarca, Franţa sau Luxemburg. În industrie, dar mai ales în sectorul serviciilor, veniturile sunt net superioare celor oferite în Germania. În medie, în Republica Federală, ora de lucru (compusă din tarif brut şi contribuţia angajatorului la asigurări sociale, prime de Crăciun şi banii de concediu) se ridică la 30,10 euro.

În clasamentul european al tarifelor pentru ora de lucru, Belgia se situează pe primul loc (39,90 euro) urmată de ţările scandinave. Germania ocupă poziţia a şaptea. Raportat la nivelul productivităţii din Republica Federală, angajaţii ar trebui să obţină salarii cu 16% mai mari - susţine Gustav Horn, director economic al Institutului de Macroeconomie şi Cercetarea Conjucturii (IMK) al Fundaţiei Hans-Böckler.

Argumentul său: în uniunea monetară fiecare ţară trebuie să respecte reguli pentru a asigura stabilitatea economică. Una dintre acestea ar fi echilibrul între productivitate şi cheltuielile cu salarizarea, afirmă economiştii. În Germania, de la înfiinţarea comunităţii monetare până în prezent, aceste costuri au crescut prea puţin raportat la nivelul productivităţii. Situaţia a dăunat nu numai cererii interne şi sistemului social. În balanţa performanţei, Germania a acumulat un mare plus în timp ce partenerii săi economici înregistrează minusuri.

"Uniunea monetară este, de fapt, un acord încheiat între statele membre privind, printre altele, politica inflaţiei. În zona Euro este prevăzută o creştere de cca. 2%. Desigur, aceasta are influenţă şi asupra spaţiului de manevră care permite creşteri salariale", spune Horn.

Primele majorări tarifare

De la începutul uniunii monetare şi până acum, salariile ar fi putut fi majorate cu un maximum de 2%. În statele afectate de criză creşterile au fost semnificativ mai mari, în timp ce Germania nu şi-a adaptat aproape deloc salariile la inflaţie. "Cu urmări grave asupra competitivităţii", afirmă Horn. În ţările aflate în criză competitivitatea a scăzut mult, în timp ce Germania a devenit prea puternică.

"La prima vedere pare un lucru bun", adaugă Horn. "Dar nu este o strategie durabilă. Rezultatul e forţat şi se bazează pe datoriile ţărilor cu probleme. O vreme va funcţiona, dar nu e pentru totdeauna." În opinia sa, ar fi fost bine ca statele comunităţii monetare să ajungă la o înţelegere şi în privinţa stabilizării inflaţiei.

O abordare pe care nici guvernul, nici firmele germane nu au considerat-o interesantă. Germanii au următoarea convingere: cu cât costurile sunt mai mici, cu atât creşte oferta de produse. Cu cât mai multe mărfuri pe piaţă, cu atât mai mare cifra de afaceri, respectiv mai multe locuri de muncă.

În opinia directorului IMK, Gustav Horn, aceasta este numai o parte a medaliei. "Salariile mici înseamnă cerere mai mică şi o mai slabă ocupare a forţei de muncă. Există şi efecte negative, iar în acest sens ar trebui să găsim soluţia ideală. În actualele condiţii, raportat la rata inflaţiei, salariile din Germania ar fi trebuit să crească nominal, în medie, între 3 şi 3,5 procente."

În 2011 au fost anunţate, după o lungă perioadă de timp, primele majorări tarifare. Specialiştii IMK apreciază că, în 2013, salariile germanilor vor creşte cu maximum 2,6%. În opinia acestora, creşterea nu va echilibra balanţa performanţei în zona euro. Astfel, Gustav Horn propune o formulă îndrăzneaţă: angajatorii din sectorul privat ar trebui să crească salariile cu 16% pentru a ţine sub control nivelul competitivităţii în uniunea monetară.