Germania: Partidul Verzilor împlineşte 30 de ani

Marieluise Beck purta un pulover de culoarea lavandei, pe care şi-l tricotase singură, din mohair. Se număra printre cei 28 de nou veniţi, printre cei aleşi în Bundestag, la 6 martie 1983. Ieşeau destul de tare în evidenţă, din punct de vedere optic. Pentru establishment-ul politic din Bonn, era într-adevăr un şoc absolut, îşi aminteşte Marieluise Beck.

Lângă ea stătea, îmbrăcat în costum cu papion, şeful CDU, Helmut Kohl. Pe ordinea de zi a Bundestagului se afla alegerea noului cancelar, la 29 martie 1983. După victoria aşteptată a lui Kohl, Marieluise Beck s-a dus să-l felicite: nu cu obişnuitul buchet de flori, ci cu o creangă subţire de brad. "Eram ambasadoarea unei iniţiative a societăţii civile, care protesta împoriva defrişării pădurilor şi am fost rugată să transmit acest mesaj cancelarului federal, după alegeri. Asta am şi făcut”, povesteşte zâmbind Marieluise Beck.

De la „formaţiunea anti-partide“, la responsabilitate în guvern

Partidul Verzilor, Die Grünen, fusese fondat cu doar trei ani înainte, într-o vreme, în care sute de mii de oameni protestau în Germania de Vest. Protestau împotriva staţionării rachetelor nucleare americane cu rază medie de acţiune, considerate de ei o nouă escaladare a cursei înarmărilor. În acest context, activiştii pentru protecţia mediului, militanţii pentru pace şi pentru drepturile omului se reuniseră, în ianuarie 1980. Se defineau ca ecologişti, democratici, sociali, nonviolenţi, ca „formaţiunea anti-partide“. Mentorul lor, şarmanta Petra Kelly, a introdus această noţiune. Pentru că Verzii trebuiau să fie mai mult o mişcare, decât un partid.

La mijlocul anilor 1990, Verzii erau deja un partid matur. În 1998, formau pentru prima dată guvernul, împreună cu SPD. Joschka Fischer devenise ministru de Externe şi vice cancelar. Era momentul ca partidul să-şi demonstreze capacitatea de a guverna şi simţul politic. Decizia Bundestagului, referitor la participarea militară în Kosovo, în 1999, a fost unul dintre teste, dar şi negocierile cu industria energetică, în ceea ce priveşte renunţarea treptată a Germaniei la energia atomică, până în 2021. Pentru mulţi, care se împotrivesc energiei atomice, lucrurile nu s-au desfăşurat aici îndeajuns de rapid.

Die Grünen, după sfârşitul coaliţiei social-ecologiste

În 2005, coaliţia social-ecologistă devenise istorie, iar Verzii intraseră în opoziţie. După ce jumătate de an mai târziu şi Joschka Fischer, omul lor de căpătâi prin excelenţă, se retrăsese de pe scena politică, unii credeau că partidul e în cădere liberă. “Sigur că au existat temeri. Ce mai sunt ecologiştii fără Joschka, mai sunt ceva? Evoluţia ne arată însă, că pe Verzi îi ţin ideile lor”, spune, convinsă, Marieluise Beck.

Echipa Verzilor a fost însă îndeajuns de diversă, încât să facă faţă retragerii lui Fischer. În landul Baden-Württemberg, Verzii au pentru prima dată un prim-ministru: popularul Winfried Kretschmann. Iar în capitala de land, Stuttgart, primarul e tot în premieră membru al aceluiaşi partid. Verzii sunt un potenţial partener de coaliţie pentru creştin-democraţi şi pentru sociali-democraţi în egală măsură. Iar în sondaje, Verzii stau mai bine ca oricând.

Noua însemnătate politică a Verzilor

Lothar Probst, profesor de Ştiinţe Politice la Universitatea din Bremen, consideră că povestea Verzilor e una de succes. Au reuşit să se distanţeze faţă de competitorii lor politici. «Sunt un partid de mărime medie, care câştigă la alegeri între 10 şi 20 de procente». Şi cu asta sunt mult mai departe decât partidele mici: Die Linke (Partidul de Stânga), FDP, sau chiar şi decât Piraţii.

Verzii, în capcana succesului?

Totuşi, ce e de făcut în ziua de astăzi, când politica de mediu, subiectul central al Verzilor, e abordată şi de celelalte partide politice? De pildă CDU, care după catastrofa nucleară de la Fukushima din 2011, s-a declarat împotriva centralelor nucleare. Sau căsătoriile între homoxexuali, tematizate acum şi de către conservativi. S-a terminat cu aceste subiecte pentru ecologişti? Lothar Probst infirmă această teză: „Să luăm exemplul trecerii la energia regenerabilă: suntem abia la început şi vedem cu câte probleme ne confruntăm. Să ne amintim de scandalurile legate de industria alimentară. Şi acesta este un subiect, cu care Verzii au avut succes în ultimii ani“.

Nici Marieluise Beck nu are senzaţia că Verzii sunt în pană de subiecte. „Nimeni nu poate să fugă de responsabilitatea ecologică, nici populaţia în crestere, care îşi doreşte şi are dreptul la bunăstare, dar care trebuie să admită, că bunăstarea nu poate fi obţinută continuu în defavoarea naturii.“La întrebarea „Unde o să ajungă Verzii în următorii cinci ani?“, răspunde: „La următoarele alegeri. Şi sper că direct din guvern, în drum spre următoarele“. Verzii au câştigat în ultimii 30 de ani maturitate politică şi evident şi încredere în puterile lor.