1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Germania, parlamentul, ajutoarele pentru bănci

Bundestagul a aprobat azi cu o mare majoritate de voturi pachetul de măsuri în valoare de 500 de miliarde de euro prin care guvernul încearcă să combată criza financiară în Germania.

default

Josef Ackermann de la Deutsche Bank

Lipsită de orice precedent e viteza imprimată procesului legislativ menit să ducă la aprobarea susţinerii sistemului bancar german cu o jumătate de bilion de euro. La fel de neobişnuită e însă şi suma de 500 de miliarde pe care statul urmează s-o injecteze instituţiilor monetare din Republica Federală ajunse în pragul falimentului din pricina unor operaţiuni pe cât de speculative pe atât de riscante.

Încât nu pare de mirare că furia populară şi odată cu ea şi mânia politicienilor pe bancheri creşte pe zi ce trece. In Bundestag un demnitar ei s-a încumetat totuşi să găsească şi cuvinte de laudă pentru unul dintre ei. Ministrul finanţelor, creştin-socialul Michael Glos a elogiat decizia şefului Deutsche Bank, Josef Ackermann, de a renunţa la nişte prime şi bonusuri în valoare de câteva milioane.

Ceea ce nu l-a impresionat pe şeful grupului parlamentar social-democrat, Peter Struck. In opinia lui, sectorul financiar nu va scăpa basma curată din actuala criză, vârfurile branşei fiind obligate să pună umărul spre a se înlătura unele deficienţe ale măsurilor de salvare. „Aceşti domni s-au comportat de parcă ar fi jucat Monopoly şi ca şi cum n-ar avea să-şi facă griji în legătură cu eventuale pierderi. Întrucât sunt de vină pentru mormanul de cioburi pe care-l avem de înlăturat e cazul să se dea jos de pe piedestalul lor înalt şi să se participe în mod solidar la rezolvarea problemelor”, a mai afirmat Struck textual, recoltând aplauzele parlamentarilor.

Colegul său creştin-democrat Volker Kauder a adăugat că revendicarea limitării salariilor bancherilor „nu se datorează câtuşi de puţin invidiei, ci nevoii readucerii lor în mijlocul societăţii, de care s-au izolat acţionând ca şi cum n-ar avea de dat socoteală nimănui”.

Pachetul de măsuri a trecut prin instanţele legislative germane în doar 5 zile, fiind aprobat cu o grabă fără egal în istoria Republicii Federale. Aceasta datorită susţinerii opoziţiei, care a renunţat la o serie de prerogative, spre a permite demararea cât mai rapidă a demersurilor de salvare adoptate de statul german.

Liderul liberal Westerwelle a avertizat însă că această atitudine constructivă a partidului său nu reprezintă un „cec în alb”, ci doar expresia conştiinţei că dezaprobarea măsurilor ar fi echivalat cu un dezastru naţional.

Alţi aproape 500 de parlamentari ai opoziţiei, aparţinând grupului ecologist şi celui comunist au optat totuşi pentru respingerea pachetului. Extrema stângă şi-a motivat decizia, unul din liderii ei afirmând că „n-are încredere în guvern”. In fine, controversate rămân propunerile de adoptare a unor iniţiative de impulsionare a economiei germane, astfel încât să facă faţă mai bine riscurilor recesiunii.