1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Germania: muncă egală, salariu egal?

Frecvent întâlnim în presă relatări despre condiţiile catastrofale de muncă din abatoare. Patronatul şi sindicatele au căzut de acord asupra unui salariu minim în această branşă.

16.000 de porci sunt tranşaţi zilnic în abatorul firmei Tönnies din Weißenfels, în Saxonia Anhaltină. Deşi în această regiune rata şomajului depăşeşte considerabil media la nivel federal, pentru Tönnies angajaţii străini, din spaţiul comunitar, sunt de neînlocuit, mărturiseşte managerul întreprinderii, Stefan Caspar. Şi asta de ani de zile. El este extrem de mulţumit de personalul originar din Polonia, Ungaria şi România.

Românii care lucrează la Tönnies sunt angajaţi ai unei firme româneşti - Ninbog. Caspar îi apreciază pentru faptul că din prima zi de lucru au muncit excelent, pentru că sunt supercalificaţi.

Firme străine, în subordinea firmelor germane

60% din cei 2000 de angajaţi de la Tönnies nu au încheiat contracte directe cu firma germană, ci cu întreprinderi din răsăritul Europei. Acestea semnează contracte cu firmele germane şi îşi aduc măcelarii în Republica Federală. Managerul Stefan Caspar verifică doar produsul final. De toate celelalte aspecte se ocupă angajatorii străini. Ei sunt cei care îi supraveghează, cei care stabilesc condiţiile de muncă şi salariul. De aceea Caspar nici nu poate spune exact cât câştigă un măcelar român, ungur sau polonez.

Mario Predescu e român, are 27 de ani şi lucrează deja de şapte ani la Tönnies. Angajat este însă la firma românească Ninbog. Dacă e mulţumit? Da, aici în Germania are un serviciu bun, câştigă bine. Toate bune şi frumoase - spune el. Toate bune şi frumoase? Poate, în comparaţie cu cei 250 de euro pe care i-ar câştiga în România. Dar lucrurile nu par a fi chiar în ordine. Frecvent apar în presă reportaje privind condiţiile catastrofale de muncă din abatoarele germane cu care se confruntă angajaţii din estul Europei. Între 3 şi 5 euro pe oră ar primi drept salariu, deplâng sindicatele. Ninbog a refuzat să dea declaraţii privind salariile pe care le plăteşte angajaţilor săi români. Nici Mario Predescu, nici alţi români care lucrează la Tönnies nu vor să ofere detalii privitoare la salariu.

Salariul minim, consecinţa numeroaselor scandaluri

Începând cu luna iulie situaţia din abatoare se va schimba. Angajaţii vor avea dreptul la un salariu minim de 7,75 euro pe oră. Dar, deocamdată, această schimbare nu e valabilă neapărat şi pentru angajaţii străini, explică Bettina Wagner, din partea Uniunii Sindicatelor din Germania. Cel puţin nu deocamdată, atâta vreme cât munca în abatoare nu face parte din branşele protejate prin legea privind salarizarea angajaţilor străini - Arbeitnehmerentsendegesetz. Totuşi, se aşteaptă ca responsabilii de la Berlin să urmărească modificarea legii, aşa încât să-i vizeze şi pe măcelarii est-europeni. Deocamdată personalul străin care lucrează în abatoarele din Germania se supune legislaţiei din ţara de origine. Această situaţie îi dezavantajează pe străini.

O altă problemă cu care măcelarii străini se confruntă e lipsa unei asigurări medicale. Autorităţile germane le pretind firmelor străine să facă dovada unei asigurări medicale pentru angajaţii lor. Adesea, însă, se constată că aceştia nu erau deloc asiguraţi şi că formularele prezentate organelor de resort erau falsificate. Cel care avea ghinionul să se îmbolnăvească, fiind nevoit să meargă la medic, se trezea apoi cu o factură pe care tebuia s-o suporte singur. Alteori, când un angajat se îmbolnăvea, firma est-europeană îl trimetea de urgenţă acasă, în ţara de origine.

Aceste firme profită de pe urma angajaţilor lor încasând sume exagerate pentru chirie şi oferind condiţii dezastruoase de locuit. Şase oameni într-o cameră, fiecare tebuind să plătească lunar 260 de euro chirie - de un astfel de caz îşi aminteşte Bettina Wagner. Şi est-europenii care lucrează la Tönnies locuiesc, se pare, în condiţii similare: zece într-un apartament de două camere, după cum ne povesteşte o angajată dintr-un local situat în apropiere. Niciunul nu vine aici să bea o bere. Doar dacă le vin soţiile în vizită, închiriază din când în când o cameră în pensiunea învecinată, spune ea.