1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Germania e la ceasul controverselor

O ceartă virulentă îi desparte pe promotorii proiectului mamut de modernizare a gării centrale din Stuttgart, de adversarii de stânga. Se adaugă şi afirmaţia preşedintelui german: Islamul ar face parte din Germania...

default

În zona politic corectă a spaţiului politico-mediatic şeful statului german culege aplauze furtunoase pentru curajul său de a sparge ceea ce unii califică drept un tabu. Dar în tabăra conservatoare din care provine creştin-democratul Christian Wulff nu puţini se arată revoltaţi.

Tagesspiegel din Berlin îl laudă pe Wulff şi îi trimite pe criticii preşedintelui la discursul, mult-elogiat în lumea islamică, rostit de actualul şeful Casei Albe, Barack Obama, la Cairo, la 4 iunie 2009. Atunci, Obama afirmase că ar fi un adevăr că America şi Islamul nu se exclud reciproc, ci ar împărtăşi aceleaşi principii ale dreptăţii, progresului, toleranţei şi demnităţii omului.

Or, scrie ziarul de stânga berlinez, „atunci nu s-a revoltat nici un creştin democrat şi nici un militant pentru drepturile omului sau ale femeilor". De ce ar fi oare fals acum, ceea ce spune actualul preşedinte al Germaniei, dacă declaraţia lui Obama a fost percepută atunci drept corectă? - se întreabă Tagesspiegel. Potrivit aceluiaşi ziar Wulff ar fi dovedit că e curajos, independent de clientela sa politică şi capabil „să mişte naţiunea" prin puterea cuvântului.

Convingeri diametral opuse exprimă cotidianul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung. Ziarul publică un prim bilanţ negativ al activităţii preşedintelui care tocmai şi-a absolvit primele 100 de zile în funcţia reprezentativă supremă a Germaniei federale. Merkel l-a ales pe Wulff, în speranţa că un om politic profesionist se va dovedi mai previzibil decât precedentul şef al statului care a demisionat în mod surprinzător.

Or, scrie ziarul, „activitatea lui Wulff din primele sale luni în funcţie nu s-a dovedit tocmai fastă". Mai întâi s-a hotărât să-şi petreacă primul concediu în vila unui prieten, ceea ce, potrivit ziarului, „chiar dacă nu atinge cote franţuzeşti, nu s-ar potrivi demnităţii funcţiei prezidenţiale". Apoi Wulff „s-a amestecat în epicentrul certurilor politice" dând un verdict despre responsabilitatea unui primar căruia i s-a cerut să demisioneze în urma catastrofei în care s-a prăbuşit la Duisburg faimoasa „love parade". În fine, ziarul deplânge faptul că „în dosarul Sarazzin şi poporul", preşedintele s-a plasat nu de partea naţiunii, ci a „directorilor de opinie" din „frontul unităţii" format din presă şi mediul politic.

Cotidianul din Frankfurt apreciază că această precipitată condamnare a lui Sarrazin, „înţeleasă ca revendicare adresată băncii federale de a-l da afară pe un om apreciat de majoritatea germanilor, relevă că actualul preşedinte nu vrea să sfârşească precum predecesorul său în funcţia supremă: iubit de popor, dar dispreţuit de elita politică".

Or, „încercând să împace şi capra şi varza", Wulff ar polariza, mai crede acelaşi cotidian, care-i cere şefului statului să înţeleagă şi să abordeze angoasele identitare provocate de globalizare şi relativism germanilor ne-musulmani.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Alina Kühnel