1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Germania are nevoie de imigranţi nu doar în fotbal

Criza economică şi financiară se reflectă şi în cifrele migraţiei. În Spania, în Cehia, în Irlanda sau Italia, numărul străinilor de pe piaţa muncii s-a redus. Şi în Germania, tendinţa este asemănătoare.

default

Mesut Özil, jucător în naţionala Germaniei

Müller lângă Özil, Schweinsteiger lângă Boateng, Aogo lângă Friedrich. Migraţia este, nu-i aşa?, un lucru frumos. Reprezentanţii naţiunii majoritare şi copiii imigranţilor pe picior de egalitate. O evoluţie spectaculoasă. Mai ales că nu-s tare mult în urmă rămaşi anii în care atacurile rasiste făceau carieră în unele tribune.

Viaţa unui imigrant obişnuit în Germania arată, însă, altfel. Se scrie în orele petrecute la casele de marcat ale hypermarketurilor, în căminele de bătrâni, în preajma unei gospodării care are nevoie de o fată-n casă, în bucătăriile industriei gastronomice sau în dosul cărucioarelor cu ustensile de curăţenie. Ele sunt (hai să le spunem aşa) "eroinele" dispuse să accepte serviciile fără de care, pe undeva, sistemul ar paraliza. Femeile de pretutindeni au deja experienţă - sunt "rezervele tăcute" mobilizate, mereu, când e nevoie. Acceptă deseori joburi subremunerate şi mult sub pregătirea pe care au acumulat-o, de dragul unei şanse suplimentare pentru copiii lor şi pentru ele.

Europa are nevoie de imigranţi. Altfel, avertizează comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström, viitorul nivelului de trai al europenilor se anunţă sumbru. Şi are nevoie nu doar acolo unde europenilor nu li se arată a fi demn să mai muncească. Din nefericire, în ce-i priveşte pe imigranţii cu înaltă calificare, ofertele de muncă sunt, la fel, plătite sub preţul real al pieţei. Nu este o perspectivă atrăgătoare, nu este un motiv suficient să îţi abandonezi ţara. Mult mai atractive sunt, în acest sens, Australia, Canada sau Statele Unite.

Un alt minus al societăţii germane, al Europei în general: nu există mecanisme pentru şi investiţii în copiii imigranţilor. În absenţa unor programe ţintite către aptitudinile şi posibilităţile lor, aceştia rămân, pe mai departe, subiecţii marginalizărilor. Dezbaterea politică şi opinia publică continuă să trateze imigraţia ca pe o problemă şi nu ca pe o şansă. Concepte noi nu pot fi, ca atare, dezvoltate - şi nici o turnură a abordării politice nu se arată la orizont. Legislaţia în materie de azil şi imigrare din Germania sunt exemple de bariere greu de depăşit doar cu ajutorul unei selecţionate naţionale de fotbal la al cărei succes şi-au adus contribuţia şi copiii imigranţilor.

Autor: Ulrike Mast-Kirsching / cş
Redactor: Petre M . Iancu