1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Germania şi nostalgia "normalităţii"

Anul 2009 este şi un „an german”. Jubileele legitimează şi întrebarea cît de aproape de normalitate, oricît de relativ ar fi acest concept, este Germania de azi.

default

Singularitatea destinului unei naţiuni care a cunoscut ambele totalitarisme ale secolului XX, vinovată, cum afirmă istoricii, şi de catastrofele acestuia, a dislocat Germania din paradigma unei normalităţi „morale” .

În acest an jubiliar german (se împlinesc două decenii de la reunificare şi şase de la adoptarea Constituţiei), rezultatele unui sondaj demoscopic efectuat de „Identity Foundation” din Düsseldorf, publicate în cotidianul DIE WELT, scot la lumină un profil al locuitorilor Republicii Federale deja foarte apropiat de normalitate.

Peste jumătate din cei intervievaţi afirmă că sunt mîndri că sunt germani, 70% subscriu la ideea că germanii ar trebui să fie mai siguri de sine dar 54,3% neagă această teză. Relaţia cu „patria” este dificilă, dar totuşi animată de sentimentul unei „solidarităţi” bine temperate. Globalizarea şi idealurile europene estompează sentimentul naţional.

Concluzia sociologului Eugen Buss, care a analizat şi interpretat rezultatele investigaţiei ar fi următoarea: sentimentul unei identităţi naţionale este pe cale de a reveni, iar sufletul german este pe cale de a se „vindeca”…

La 20 de ani după reunificare, experimentul pare totuşi să fi reuşit.

Izbînda nu este nici spontană, nici firească. Ea s-ar fi datorat şi unor împrejurări fericite, unor „şanse de aur” – scrie DER SPIEGEL într-un număr consacrat împlinirii a 60 de ani de la intrarea în vigoare a Constituţiei Republicii Federale.

Dar nu cumva şi unificarea Germaniei ar fi tributară unei serii de „fericite întîmplări”, ieşite din comun, se întreabă istoricul Michael Funken în proaspăt publicata sa carte „Anul germanilor”.

Autorul înşiră în registru anecdotic şi ipotetic cîteva din împrejurările care l-ar fi putut împiedica pe primarul Berlinului, cînd Zidul despărţitor cădea, să exclame: ”Noi germanii suntem cel mai fericit popor de pe pămînt!” Ar fi fost suficient, crede Funken, ca Honecker să nu fi avut o criză de fiere, ar fi fost suficient ca la Moscova să fi avut loc un puci iar la Casa Albă să fi fost instalat un cow-boy, pentru ca reunificarea să fi fost amînată sine die.

Probabilitatea ar fi putut fi sporită şi de reticenţele unor intelectuali germani faţă de reîntregirea ţării lor. Nimeni altul decît Günter Grass, care nu a contenit să critice public modul în care a fost înfăptuită „reunificarea”, se întreabă în Jurnalul anului 1990, publicat acum în context „jubiliar”, dacă noua Republică Federală va mai fi „Germania mea?” Răspunsul este cît se poate de previzibil: Germania anului 2009 nu mai este identică cu cea a anului 1990. Este pur şi simplu o Germanie „normală”...


Autor: Rodica Binder
Redactor: Medana Weident