1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Gerard Gallucci: Decizia Curţii de la Haga a fost interpretată greşit pentru a presa Serbia

Curtea Internaţională de la Haga a dat răspunsul prudent la întrebarea care i-a fost pusă şi, cu siguranţă, a făcut-o sub presiune, crede Gerard Gallucci, fost diplomat american.

default

Mitrovica în nordul Kosovo

Conform diplomatului, proclamaţia de independenţă nu este ilegală dar asta nu înseamnă neapărat că e legală. Gallucci, care, în martie 2008, a demisionat – temporal vorbind – în urma unui val de violenţe anti-sârbeşti, a criticat, într-un interviu acordat colegului Cristian Ştefănescu, poziţia aliaţilor Priştinei, apreciind că aceasta a determinat intransigenţa autorităţilor albaneze din Kosovo şi refuzul lor de a discuta cu oficialii de la Belgrad. Gallucci îl laudă pe preşedintele sârb Boris Tadic, care, spune diplomatul american, umblă pe o sârmă ghimpată în vreme ce partenerii săi europeni îl presează, în loc să îl ajute.

Curtea a fost prudentă

DW: Dacă declaraţia de independenţă nu este ilegală, este legală?

Gerard Galluci: Întrebarea pusă a fost una aproximativă. Iar răspunsul Curţii a fost la fel de aproximativ – şi formulat în singurul mod în care, cred eu, ar fi putut. S-a pus întrebarea dacă declaraţia este, în parametrii dreptului internaţional, ilegală. Ceea ce se spune este că nimic din dreptul internaţional nu face referire la acest tip de întrebare. Curtea a studiat legislaţia internaţională, care nu abordează acest subiect. Aşa stau lucrurile. Recunoaşterea sau nu a unui stat este dreptul statului care recunoaşte. Este un drept suveran. Iar Curtea a judecat bine, evitând să se implice în acest drept suveran al statelor de a se recunoaşte reciproc. Dar cred, în egală măsură, că instanţa a transmis limpede că nu declară proclamarea independenţei legală, explicând că nu a judecat după principiul dreptului la secesiune sau la autodeterminare. Şi a mai spus un lucru: simplul fapt că ceva nu este ilegal nu înseamnă automat că cineva are şi dreptul de a face acel ceva. Curtea a primit o întrebare şi i-a dat răspuns. Foarte prudent. A ocolit, însă, întrebarea cea mai importantă – cea legată de temele politice. Cred că e corect să spunem: Curtea cunoştea contextul politic. E posibil să fi fost sub presiunea unora dintre ţările implicate. În Statele Unite, Curtea se presupune că e independentă dar şi aici răspunde, uneori, cerinţelor politicului.

DW: În atari curcumstanţe, care e viitorul problemei Kosovo?

Gerard Galluci: Cred că Belgradul – în ciudea presei negative şi a titlurilor care au interpretat greşit verdictul Curţii -, preşedintele Boris Tadic a explicat că sentinţa a lovit dur Serbia. Guvernul sârb va merge, însă, mai departe cu planurile sale de a întoarce subiectul în dezbaterea Adunării Generale a Naţiunilor Unite pentru a obţine o rezoluţie care să cheme părţile la noi discuţii, negocieri. Cred că Statele Unite şi ţările din Uniunea Europeană care au recunoscut Kosovo vor continua să preseze Belgradul să renunţe. Belgradul este prins în capcana dorinţei de aderare la UE, ajunsă într-o fază avansată de negociere. Presiunea va creşte. Sunt îngrijorat că SUA şi aliaţii săi se vor orienta exclusiv spre presiuni şi vor rata ocazia de a lucra la o soluţie diplomatică. Americanii şi guvernul din Kosovo se vor concentra să obţină mai multă recunoaştere – şi suspectez că Statele Unite au reuşit să atragă mai multă recunoaştere decât au scos până acum din pălărie...

"Tadic a fost foarte curajos"

DW: Pe de altă parte, preşedintele Tadic şi aliaţii săi politici de la Belgrad sunt supuşi, totodată, presiunii unei naţiuni extrem de supărate pe motiv că Serbia a fost tratată cu clişee şi dezavantajată constant în ultimele două decenii. Nu e un moment deloc uşor pentru preşedintele Tadic.

Gerard Galluci: Nu. Nu e. Deloc. Cred că a fost foarte curajos în abordarea diplomatică a acestui subiect. A dat tuturor timp să găsească o cale spre o soluţie politică, pentru care nota de plată să nu o achite 100% sârbii. Ar fi fost un compromis. Lui Tadic i-ar fi fost de folos aşa ceva. Şi i-ar fi trebuit nişte paşi antemergători din partea Uniunii Europene. În schimb, UE a sprijinit tactica albanezilor de a-i forţa pe sârbi. Tadic se plimbă pe sârmă şi nimeni din SUA sau UE nu e acolo să-l susţină. Şi modul în care a fost folosită judecata Curţii nu face decât să sporească presiunea celor care îi cer preşedintelui Tadic să apere Kosovo.

DW: Îi mai vedeţi pe liderii celor două părţi aşezându-se la aceeaşi masă pentru a discuta – cel puţin detalii tehnice?

Gerard Galluci: Nu. Cred că, până în acest moment, Serbia a dat dovada voinţei de a discuta subiectul, inclusiv statusul. Albanezii au spus că vor să discute, dar nu şi despre status. Apoi: cred că Statele Unite, Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie, membrii cvintetului (fostul Grup de Contact pentru fosta Iugoslavie, minus Rusia, fondat pe 29 martie 1999 de miniştrii de Externe ai celor cinci pentru a evalua evoluţiile din Kosovo – n.red.), le-au promis autorităţilor din Kosovo că pot avea totul. Le-au promis că, atunci când vor declara independenţa, vor avea sprijin pentru a obţine întregul Kosovo. Cred că au încurajat partea albaneză să joace dur în privinţa negocierilor şi să găsească o cale prin care să obţină ce li s-a promis. Nu cred că Serbia şi Kosovo se pot aşeza benevol la masa negocierilor. Ambele vor trebui împinse şi sprijinite de către aliaţii lor internaţionali principali – Statele Unite şi Rusia, care au suficiente interese comune în numeroase părţi ale lumii. Preşedinţii Barack Obama şi Dmitri Medvedev lucrează foarte bine împreună şi cred că au demonstrat deja asta. Cei doi, împreună, pot crea condiţiile pentru ca Belgradul şi Priştina să se reîntâlnească la discuţii. Iar discuţiile pot porni tocmai de la chestiunile de ordin tehnic. Odată acestea rezolvate, poate fi mai uşor de găsit o formulă pentru cele de natură politică.

Principiul dominoului?

DW: Nu s-a pornit, oare, din nou un domino într-o regiune în care problemele nu au fost cu adevărat rezolvate?

Gerard Galluci: Cred că o bună parte dintre piesele dominoului au căzut deja. Aceasta din urmă, din Kosovo, trebuie tratată corect că de nu, se pot ivi probleme. Trebuie recunoscut că nordul este separatist şi că ar avea nevoie de un anume grad de autonomie, ducând mai departe planul Ahtisaari (planul de pace convenit în 2007, sub auspiciile ex-preşedintelui finlandez Marti Ahtisaari, fost Trimis Special ONU în timpul războiului pentru Kosovo, negociator, în 1999, împreună cu fostul premier rus Viktor Cernomîrdin, pentru încetarea ostilităţilor – n.red.). Nu cred că e un domino ci o cale spre a evita o problemă care ar putea declanşa căderea altor piese.

DW: Mă gândesc la mai mult sau mai puţin funcţionala federaţie din Bosnia şi Herţegovina.

Gerard Galluci: Este o cale de a evita un precedent ce ar putea să fie – sau să fie considerat de unii – o problemă în alte părţi, cum ar fi Bosnia şi Herţegovina. Nordul poate rămâne parte din Kosovo, legal şi formal, printr-o rezoluţie ONU. Dar, funcţional, va fi parte a Serbiei, cu un guvern local lucrând ca un reprezentant în teritoriu al autorităţilor din Serbia. Aşa stau, de fapt, acum lucrurile. De aceea este important să fie puse la punct detalii tehnice referitoare la cooperarea dintre instituţiile din Kosovo şi cele locale – în ce priveşte telefonia şi reţelele electrice sau administrarea graniţelor, de exemplu. Ar putea fi, în fapt, parte a ambelor lumi.

DW: Să fiu sincer, este un exerciţiu de imaginaţie.

Gerard Galluci: Dar asta au făcut şi până Naţiunile Unite, inclusiv în cei trei ani şi jumătate în care am fost acolo. Puteam să o facem mai bine dar a trebuit să ne luptăm cu oameni de la Priştina care au refuzat să permită acestei formule să funcţioneze. Dar a funcţionat – şi aşa este situaţia la faţa locului acolo, acum.

Înţeleg că va fi dificil să formulezi şi adânceşti acest tip de aranjamente, pentru că, acum, o parte crede că a câştigat totul şi are şi sprijinul susţinătorilor ei internaţionali în această credinţă. E posibil ca, la urma urmei, rezultatul să fie un conflict îngheţat, în care lucrurile, de fapt, rămân cum sunt. Probabil nu este rezultatul cel mai bun dar este mai bun decât cea de-a treia variantă de soluţie – încercarea de a utiliza forţa pentru a schimba statutul nordului. În acest din urmă caz vom avea violenţe, un nou război, probabil. Fie sârbii vor fi alungaţi din nord, fie îşi vor îngrădi teritoriul şi separaţia va fi definitivă. Acestea sunt opţiunile: negocieri, conflict îngheţat sau război şi violenţă şi purificare etnică şi separare.

Problema corupţiei nu a fost rezolvată

DW: O mulţime de rapoarte despre Kosovo vorbesc despre crimă organizată şi corupţie; care corupţie, într-o ţară ce nu prea produce, se face cu banii donatorilor – fonduri publice din Uniunea Europeană, din ţările musulmane şi din Statele Unite. Altfel spus, corupţia se face pe banii contribuabililor din ţările donatoare.

Gerard Galluci: Să fim oneşti: Uniunea Europeană a administrat greşit economia din Kosovo încă din anul 2000 – fie că vorbim despre corupţie, fie despre absenţa unor politici de dezvoltare. Şi, în acest caz, e firesc să apară probleme. În ce priveşte corupţia, cred că EULEX (Misiunea Uniune Europene de Instituire a Legii în Kosovo – n.red) şi ICO (Biroul Civil Internaţional din Kosovo – n.red.) nu s-au străduit să transforme Kosovo într-un model de funcţionare a democraţiei. O spun în acest fel.

Nu vreau să intru prea adânc în aceste probleme căci ele apar la toată lumea. Toate ţările au corupţie. Inclusiv Statele Unite. Nu o poţi face să dispară. Poţi să o stăpâneşti. Dar mi-e teamă că, în acest caz, eforturile EULEX şi ICO nu au fost foarte eficiente.

Autor: Cristian Ştefănescu

Redactor: Robert Schwartz