Georgia şi reconstrucţia civilă

În august, în timpul scurtului război dintre Georgia şi Rusia pentru regiunea secesionistă Osetia de sud, mii de oameni au luat calea refugiului iar anumite sate au fost distruse. Uniunea Europeană va pune la dispoziţie 500 de milioane de euro. O parte din bani sunt destinaţi aprovizionării refugiaţilor.

Vazha Meshedlize a cărui casă se află în zona tampon în care nu de mult au avut loc lupte, locuitorii fiind nevoiţi să fugă în capitală, constată că după părăsirea casei au venit jefuitorii care au scotocit în toate cotloanele şi sertarele, lăsând în urmă doar obiecte uzate şi nefolositoare, sticluţe de parfum goale, pahare sparte, cutii de medicamente fără conţinut, mere putrede. El povesteşte: „Am avut 47 de găini, un porc şi trei vaci. Acum toate animalele se află în Osetia de sud. Am mai avut patru saci de cartofi şi ceapă. Totul a fost luat”.

Ferestrele casei sunt distruse. Acoperişul a fost avariat de o bombă. În prezent el locuieşte cu familia la nişte cunoscuţi. El s-ar muta însă imediat în casă dar nu are bani să repare acoperişul.

Zeci de mii de refugiaţi si sute de case distruse

1700 de case au fost distruse în zona tampon în timpul războiului. 700 de clădiri nu mai pot fi refăcute dar alte mii cu siguranţă da şi de aceea este nevoie de bani. Mai există şi refugiaţii din Osetia de sud a căror număr se ridică la aproximativ 23.000. După recunoaşterea Osetiei de sud de către Rusia este improbabil că oamenii se vor putea în curând întoarce acasă. Guvernul georgian a început deja să construiască case la rând în acest scop. Muncitori din Turcia lucrează zi şi noapte la ridicarea lor. La finele anului refugiaţii urmează să se poată muta în noile locuinţe de 70 de metri pătraţi cu două dormitoare, baie şi bucătărie. Rita Richter este responsabilă din partea Germaniei cu finanţarea şi declară: „Oamenii şi-au pierdut în parte existenţa şi au nevoie acum nu doar de casă, ci şi de un loc de muncă. Copii trebuie să meargă la şcoală şi să primească îngrijire medicală. Totul trebuie calculat”, precizează ea.

Încă de la începutul anilor 90, în Georgia au avut loc exoduri mai ales din Abhazia chiar în măsură mult mai mare decât în această vară. La vremea respectivă 220.000 de georgieni şi-au părăsit patria. Ei trăiesc şi astăzi în condiţii mizere în tabere de refugiaţi. Conferinţa statelor donatoare are ca obiectiv şi o posibilă îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale acestor oameni.

Cel mai important obiectiv al conferinţei rămâne ajutorul pentru refugiaţi dar şi aprovizionarea cu energie, ca şi construirea de noi străzi şi şosele. În Georgia nu există decât o singură cale principală care trece la câţiva kilometri de regiunea secesionistă Osetia de sud.

Este vorba despre proiecte strategice pe termen lung, explică vice ministrul economiei, Tamar Kovziridze. Sunt proiecte în care în parte vor participa firme private. După război nu se ştie ce investiţii vor fi făcute în Georgia. În timp ce la Bruxelles Georgia cere ajutor pentru reconstrucţia civilă, ţara investeşte banii proprii în sectorul militar şi în poliţie. Cu două săptămâni în urmă Parlamentul a corectat bugetul de stat şi de apărare, sporindu-l cu 130 de milioane de euro. Mulţi atrag atenţia că este nevoie de ajutor, dar condiţionat de progresele pe calea democraţiei. În caz contrar ţările donatoare ar putea finanţa o catastrofă.