George W. Bush: "PKK este duşmanul Statelor Unite"

La Berlin, perspectiva unui atac militar la graniţa turco-irakiană, este privită cu sceptcism, după cum afirma în această dimineaţă, Cem Özdemir, german de origine turcă, membru în Parlamentul European: „În principiu, este important să împiedicăm o nouă retragere a tinerilor de origine kurdă în munţi. Şi aici se poate ajunge doar pe cale politică, prin reforme, reforme economice dar, evident şi prin reforme culturale, prin care kurzii din Turcia să simtă că sunt la fel de importanţi ca restul cetăţenilor. Este vorba despre limbă şi este vorba despre investiţii economice”.

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan spera să obţină sprijinul american pentru un eventual marş în nordul Irakului. Pentru că acolo, în zona de graniţă, sunt activii luptătorii PKK, cei care pun la cale atacuri asupra teritoriului turcesc. Sprijin direct nu a promis preşedintele Bush, în schimb a recunosct oficial necesitatea de a opri atacurile PKK.

Pentru preşedintele Bush situaţia pare clară: PKK este o organizaţie teroristă, duşman al Turciei şi al Statelor Unite. Cuvinte dure, nimic mai mult. Este evident că Bush vrea să evite cu orice preţ un atac militar în singura zonă stabilă din Irak – în nordul locuit de kurzi.

Atacul este bun, dar şi mai bun dacă americanii îl pun la cale

Deşi Premierul Erdogan, supus unei imense presiuni politice interne, ameninţă că va intra în teritoriul kurzilor, el ar prefera ca misiunea să fie preluată de americani. Lui Erdogan îi este clar că nu ar câştiga lupta. Mai mult chiar, un atac susţinut în nordul Irakului ar putea degenera într-un război civil. Aproape 100.000 de soldaţi sunt deja staţionaţi în zona de graniţă, dar ei sunt doar parte a unei strategii de intimidare.

Nici preşedintele Bush nu este scutit de dileme. El se află la mijloc. Aliat al NATO, Turcia permite Statelor Unite să folosească baza aeriană de la Incirlik, de unde se alimentează misiunile către Irak şi Afganistan. Este dreptul Turciei aşadar să ceara ajutor.

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

Faţă de kurzii din Irak însă, America se declară putere protectoare, poziţie supărătoare pentru Ankara.
În plus, mai există şi kurzii iranieni din PJAC, o aripă a PKK, care primesc arme de la americani şi cotribuie la destabilizarea situaţiei din Iran. Ce decizie să ia armata americană, în cazul unui conflict între luptătorii PKK şi cei din PJAC. Pentru Statele Unite, întreg Orientul Mijolociu a devenit o zonă de conflict, o eroare a strategiei Washingtonului. Încă un focar de război în Nordul Irakului ar amplifica dezastrul.

Pe acest fundal, Premierul turc a obţinut mult mai puţin decât îşi propusese la Washington. Bush s-a limitat la a-l asigura pe Erdogan că Statele Unite vor oferi ceva mai multe informaţii secrete despre luptătorii PKK. Concret, Statele Unite vor livra informaţii despre sursele financiare ale PKK şi despre traficul de persoane în zona aeroportuară. Aparenta satisfacţie a lui Edogan, indică de fapt jocul cu timpul pe care acesta mizează. În nordul Irakului se aproapie iarna. Şi luptătorii PKK se retrag în munţi. Atacurile asupra teritoriului turcesc s-au mai potolit şi starea de spirit a populaţiei s-ar putea calma.

Un joc dublu cu efecte secundare limitate

Erdogan şi Bush exersează acum un joc cu efecte secundare limitate. Premierul turc este confruntat cu problema prezentării rezultatului vizitei de la Washington drept succes. Armata turcă are şi ea propriile interese în conflictul cu PKK. Prodce intenţionat conflicte pentru a afecta procesul de democratizare a Turciei. Generalii turci reflectă întocmai politica americană din Irak, iar preşedintele Bush trebuie să se eschiveze cât mai convingător.