George W. Bush Jr. nu iubeşte presa. Şi nu ezită să manifeste făţiş acest lucru.

Bush Jr. a recunoscut în repetate rânduri ca nu citeşte ziarele, pentru că în opinia sa, jurnaliştii nu sunt obiectivi. Informaţiile provenite de la consilieri îi sunt suficiente. Aceeaşi consilieri îl învaţă şi ce să-i raspundă presei viclene.

"Nu răspund la întrebare, pentru că e o întrebare capcană" este una din sintagmele sale.

Comparativ cu Bill Clinton, care a ţinut discursuri libere la peste 70 de conferinţe de presă, Bush Jr. abea dacă s-a prezentat în faţa presei de 15 ori. Bâlbele şi răspunsurile sale naive constituie un subiect suculent pentru articole satirice din întreaga lume.

Casa Albă tremură ori de câte ori preşedintele american este nevoit să vorbească liber. Bush încearcă pe cât posibil să evite orice conferinţă despre teme neanunţate în prealabil.

Înaintea fiecărei întâlniri cu jurnaliştii, Bush exersează răspunsuri la posibilele întrebări cu strategii săi. Dacă apare vreo întrebare neprevăzută, el foloseşte frânturi din discursul învăţat pe dinafară. Logica nu se păstrează întotdeauna, efectul nefericit putând fi observat după expresia chinuită a consilierei sale de securitate Condoleeza Rice, care-i stă mereu alături.

Dacă vreun jurnalist mai curajos îşi permite să observe că discursul este repetitiv, preşedintele american reacţionează cu multă furie.

Uneori, Bush încurcă numele preşedinţilor de state şi are probleme cu reţinerea numelor în general. Însă, după cum afirmă chiar el, aceasta nu-i o problemă gravă, care să-i deranjeze pe consilierii săi. Întrebat de acţiunea de capturare a presupusului terorist Ramzi Binalshib, Bush a afirmat: "Ramzi sau cum l-o fi chemând... Iartă-ma Ramzi dacă ţi-am pocit numele!"

Asemenea replici neajutorate pot deranja nişte spirite mai fine. Însă americanul de rând se simte şi mai legat de preşedinte, considerându-l un om din popor.