1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

George Robertson la finele mandatului

Un bilanţ al celor 4 ani de Bernd Riegert, tradus şi adaptat de Elisabeta Sturdza

Cei 4 ani în care George Robertson a fost Secretar General al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic nu au fost săraci în evenimente. Mai cu seamă atacurile teroriste de la 11 septembrie şi disputa internă asupra războiului din Irak au zguduit Alianţa; mai recent, şi planurile europenilor de a-şi construi propriile structuri logistice de apărare. La 31 decembrie se încheie perioada de exercitare a funcţiei şi Robertson a anunţat încă de la începutul anului că nu intenţionează să-şi prelungească mandatul. "Am trăit 4 ani de excepţie ca Secretar General. Noi am stabilit că lupta împotriva terorismului este un obiectiv pentru Alianţă şi ne-am angajat în această luptă. Noi am rupt cu stereotipurile războiului rece şi am realizat cea mai cuprinzătoare integrare în cadrul Organizaţiei. În sfîrşit, noi am decis intervenţia trupelor NATO în afara teritoriilor Alianţei, ne lăsînd ca aceasta să devină superfluă." Cu aceste cuvinte a rezumat politicianul în vîrstă de 57 de ani perioada exercitării funcţiei de Secretar General NATO. Robertson, care a fost înnobilat de Regina Angliei pentru meritele sale ca ministru britanic de externe în august 1999, cu puţin timp înainte de plecarea sa de la Londra la Bruxelles, ar mai fi putut rămîne în funcţie încă mult timp, cu atît mai mult cu cît se bucură de sprijinul Statelor Unite. Dar politicianul labourist Lord Robertson, format în mişcarea sindicală din Scoţia, preferă un post de vicepreşedinte la societatea britanică de telefoane "Cable and Wireless". Atunci va avea destul timp să joace golf şi să bea ceai. S-ar putea ca renunţarea la un nou mandat să fi fost determinată şi de disputele asupra războiului din Irak, dispute ce au scindat NATO ca nici o altă criză de pînă atunci. Pentru Robertson, săptămînile acelea din primăvara anului 2003 au constituit o perioadă foarte dură. Criza a fost declanşată de atitudinea Germaniei, Franţei şi Belgiei, care, spre enervarea Statelor Unite, au refuzat să autorizeze sprijin NATO Turciei în cazul unui atac irakian asupra acestei ţări. Atunci nu a fost exclusă o destrămare a Organizaţiei nord-atlantice. Secretarul General crede că a reuşit să "sudeze" într-o oarecare măsură din nou Alianţa. Unele state europene membre ale NATO nu vor regreta plecarea lui Robertson, dat fiind că, pentru gustul lor, Secretarul General s-a angajat mult prea mult pentru interesele Statelor Unite. Pe de altă parte, însă, toţi miniştrii de externe din Consiliul NATO apreciază umorul sec şi formulările clare ale britanicului. La fel şi abilitatea lui, după cum reiese dintr-o remarcă a lui Collin Powell: "Să conduci o şedinţă NATO este ca şi cum ai împinge o roabă plină cu broaşte. Nimeni nu reuşeşte aşa ceva mai bina ca George Robertson." Robertson a pregătit preluarea a 7 noi state membre NATO din Europa de Est în iunie 2004. Şi a "reparat" relaţiile cu Rusia, afectate în urma războiului din Cosovo. El a impus misiunea din Macedonia, pentru a împiedica un nou război civil în Balcani. Sub conducerea lui, NATO a avut de jucat un rol nou, în afara teritoriilor Alianţei, şi anume pentru asigurarea stabilităţii în Afganistan: "Din momentul în care teroriştii au atacat turnurile-gemene şi Pentagonul, lumea s-a modificat şi NATO a trebuit să se modifice de asemeni. Alianţa a trebuit să-şi găsească un nou profil, întrucît există noi ameninţări." Germania a cerut Lordului Robertson să desfiinţeze obligativitatea serviciului militar şi să pregătească o armată de profesionişti, de mare mobilitate, pentru misiuni în lumea întreagă. Ideea era că nu mai avem nevoie de o armată de tancuri, ci de forţe de intervenţie rapidă. Dar transformarea armatelor europene într-o trupă NATO de contraatac va dura încă ani. Deviza lui Robertson pentru anii la conducerea NATO: "Eu sunt optimist, dar nu credul pînă la prostie. "