George Robertson la Berlin

Secretarul general al NATO George Robertson, a cerut să se pună capăt disputei dintre UE şi alianţă pe marginea politicii europene de apărare. Relaţia dintre NATO şi UE trebuie să fie orientată spre viitor, nu spre trecut, a declarat Robertson ieri la Berlin, la conferinţa experţilor militari şi de apărare.

Armatele europene trebuie să fie mai bine dotate şi capabile de intervenţii rapide, a conchis secretarul general al Alianţei nord-atlantice cu prilejul vizitei sale de adio în capitala Germaniei, repetând chintesenţa misiunii sale pentru care a muncit neobosit vremede patru ani: consolidarea capacităţilor NATO, îndeosebi dincoace de Atlantic: "Avem nevoie de trupe gata de intervenţie într-o ţară NATO sau alta, dacă dorim să ne realizăm ambiţiile. NATO nu poate dispune de un milion şi jumătate de soldaţi activi şi un milion de rezervişti şi pretinde apoi că este deja suprasolicitată, când într-o regiune de criză sunt staţionaţi 55.000 de militari europeni şi canadieni."

Robertson nu şi-a ascuns îngrijorarea că statele NATO din Europa ar putea rămâne şi mai mult în urma SUA. Parteneriatul transatlantic este coloana vertebrală a alianţei, dar în prezent relaţia arată mai mult "a aventură decât a căsnicie."

Ministrul federal al apărării Peter Struck, s-a pronunţat şi el în favoarea evoluţiei continue a NATO. Numai aşa poate rămâne alianţa importantă pentru SUA şi pe mai departe, fără a fi înlocuită într-o bună zi cu vreo altă alianţă încheiată ad-hoc. Pentru europenii din NATO această cerere este cu două tăişuri: pentru a evita să devină dispensabili în interiorul alianţei, trebuie să coopereze mai strâns; pe de altă parte ei nu pot risipi resursele firave de care dispun, pentru edificarea de structuri paralele. Ori tocmai despre aceasta era vorba în ultimele luni în luarea de poziţie a Marii Britanii şi Spaniei când Germania, Franţa şi alte state au decis edificarea de structuri militare în sânul UE. Pentru ministrul federal de externe Joska Fischer, nimic deosebit: "Nu văd nici o duplicitate în faptul că europenii se integrează continuu şi cooperează din ce în ce mai strâns. Dorim un înalt grad de eficientizare a costurilor, care constituie şi baza planificării noastre. Problema politică este prezentată mai fierbinte în dezbatere, decât este ea în realitate. "

Fischer a subliniat strâmtul spaţiu de manevră financiar al guvernului de la Berlin, Robertson a elogiat îndeosebi angajamentul Bundeswehrului în Afganistan: "Echipa germană de reconstrucţie, care îşi începe activitatea în oraşul Kundus din nordul Afganistanului, lucrează la proiectul nostru pilot pentru eforturi viitoare în vederea democratizării Afganistanului şi normalizării vieţii publice, pentru ca această ţară să devină un membru puternic al comunităţii noastre democratice."

Misiunea din Afganistan este şi pe mai departe principala sarcină a NATO, a afirmat Robertson. "Dacă nu ne ducem în Afganistan, vine Afganistanul la noi" - acest argument continuă să fie valabil. Trimiterea de trupe în Irak nu intră în discuţie, întrucât alianţa nu a fost solicitată în acest sens.

În cele şase săptămâni care au mai rămas până la expirarea madatului său, Robertson va milita pentru ideea că NATO este şi trebuie să rămână principala alianţă de securitate a globului. Ultima sa vizită oficială la Berlin nu a rămas lispită de gratitudine. Robertson a fost distins cu Marea Cruce de Merit a Republicii Federale, cea mai înaltă decoraţie germană, iar ministrul de externe Fischer a găsit câteva cuvinte amicale de despărţire: "George, pe undeva ne vom lipsi unul altuia."