Generozităţi şi vicii legislative

Dinu Patriciu nu este primul om de afaceri din România care, în decursul anilor, a sponsorizat simultan campaniile electorale ale principalilor adversari înscrişi în cursa electorală. De notorietate sunt (un secret mai mult sau mai puţin public) fraţii Păunescu : în anul 1996, aceştia au contribuit atât la campania celui ce avea să devină şeful statului, Emil Constantinescu, cât şi la cea a preşedintelui pe atunci în exerciţiu, Ion Iliescu. Iar moda nu a fost inventată în România.

Magnatul liberal a admis, ieri, că printre beneficiarii sponsorizărilor politice pe care le-a făcut în anul 2004 s-a numărat şi adversarul grupării din a cărui conducere face parte, mai exact Partidul Social Democrat. În opinia lui Patriciu, donaţiile către PSD, făcute de două firme la care este acţionar, au echilibrat financiar mediul politic – care, subliniază liberalul, nu are treabă cu lumea afacerilor. Suspiciunile nu au fost, însă, atât de uşor îndepărtate. În anul 2003, guvernul social-democrat aprobase eşalonarea, pe un interval de 20 de ani, a datoriei de 600 de milioane de euro a rafinăriei Petromidia, patronată tocmai de Dinu Patriciu. Suma cu care cele două firme controlate de liberal au contribuit la campania pesedistă este de două miliarde de lei, aproximativ a zecea parte din totalul reeşalonat.

Întrebaţi, acum, atât magnatul petrolului cât şi responsabilii social democraţi afirmă că nu ştiau nimic despre aceste sponsorizări. Cristian Diaconescu, pe atunci ministru al Justiţiei, purtătorul actual de cuvânt al PSD, a identificat singura problemă ca venind din cadrul legislativ - uitând să precizeze, însă, că la momentul respectiv, tocmai partidul pe care îl reprezintă avea la dispoziţie pârghiile legislative pentru eliminarea oricăror neajunsuri. Şi nu e nici măcar prima oară în ultimele luni când vocile pesediste lasă să se înţeleagă că opinia publică nu are de unde ştii cine, anume, a guvernat România atunci când s-au acumulat restanţele legislative pe care acum le invocă.