Generoasa Germanie a lui Helmut Kohl nu se mai întorce

România, Bulgaria şi Turcia ar trebui să se teamă de eşecul negocierilor privind Constituţia Europei Unite. Rezultatul de la Bruxelles, avertizează, în ediţia sa din această dimineaţă, cotidianul BERLINER ZEITUNG, împinge o extindere suplimentară spre pragul imposibilului. Ziarul berlinez îl citează pe creştin democratul german Matthias Wissmann, şeful Comisiei pentru Europa din Bundestag (Camera inferioară a Parlamentul federal): "Fiecare pas devine foarte greu". Dacă nu s-a putut rezolva o problemă în 25, cu atît mai slabe sunt şansele în 28, notează, în continuare, ziarul citat. Părerea nu aparţine doar conservatorilor. Social-democratul Martin Schulz, membru al Parlamentului European, declară, în acelaşi cotidian: "Eşecul summitului la vîrf al Uniunii Europene va fi urmat de o regîndire a paşilor viitori de extindere".

În acelaşi ziar, comisarul european pentru probleme bugetare, ecologista germană Michaele Schreyer, lansează, însă, un alt tip de avertisment: Germania doreşte să întărească poziţia Europei în lume; pentru aceasta se impune, între altele, şi consolidarea frontierelor externe. România şi Bulgaria, care, aminteşte Schreyer, urmează să acceadă în 2007, "sunt, ambele, ţări foarte sărace, pentru care se impun fonduri speciale, mai ales în consolidarea infrastructurii". În atari condiţii, conchide comisarul european, orice reducere a bugetului este total inoportună în acest moment.

Eşecul rundei Bruxelles continuă să ţină capul de afiş, revine, chiar, din conul de umbră în care fusese aruncat prin capturarea lui Saddam Hussein. Sigur că nici acest mai degrabă spectaculos din urmă subiect nu trece nerăsucit pe diferitele-i feţe, însă Europa îşi revine din uluiala stîrnită de imaginile Saddamului scos din gaură de şarpe. Iar criza comunitară este mult prea dureroasă.

"Europa nu funcţionează aşa", scrie MÜNCHENER MERKUR, revoltat de atitudinea Spaniei şi Poloniei. "Spania", adaugă WETSFALENPOST, din Hagen, dar şi KÖLNISCHE RUNDSCHAU, "nu a înţeles, în 18 ani de cînd este membră a Uniunii, un principiu: dacă primeşti, trebuie să şi dai. Polonezii ar trebui să-l înveţe înainte de accederea oficială, în mai". Acelaşi ton supărat îl adoptă şi RHEINISCHE POST, din Düsseldorf: "Cît timp se economiseşte peste tot pe unde poate fi, acasă, economisit, nu mai pot fi transferate miliarde către Bruxelles. Tortul rămîne acelaşi, însă vor fi, la masă, nu 15 ci 25". Şi, subliniază ziarul din capitala renană, pentru a închide gurile celor ce acuză Germania şi Franţa de revanşism (cum ar fi SALZBURGER NACHRICHTEN), iniţiativa economisirii fondurilor alocate Uniunii nici nu a aprţinut Berlinului - ci neutrei Suedii. Aşadar: "nici fault, nici revanşă", conchide ziarul din Düsseldorf.

FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND crede, în context, că alegerea momentului, de către cei şase contributori principali, a fost "lipsită de instinct", lăsînd loc de interpretări. Or, completează ziarul financiar, Constituţia "este prea importantă pentru a lăsa loc de jocuri tactice". Şi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG crede că un astfel de moment, al exploziei marilor donatori, era anticipabil, sub presiunea problemelor financiare interne. Momentul a căzut, însă, nefericit de aproape de cearta instituţională. "Solidaritatea şi unitatea europeană trebuiesc redefinite - de către toţi membrii Uniunii, vechi şi noi", conchide ziarul din metropola financiară de pe Main.

Cotidianul de orientare social-democrată care apare la Haga DE VOLKSKRANT comentează noua conjunctură europeană: unora li s-a făcut dor de Germania lui Helmut Kohl, cancelarul care îşi propusese să rezolve orice criză din procesul de integrare comunitară cu bani germani. "Acea Germanie nu se va mai întoarce, nici măcar dacă la putere ar reveni tradiţionaliştii creştini- democraţi". Banii sunt, şi în cazul Irakului, cel puţin la fel de importanţi precum este soarta lui Saddam. Sigur, contează şi faptul că nici nu au vorbit bine despre Convenţiile de la Geneva că, iată, americanii îl lasă pe ex-dictator pe mîna CIA-ului. Şi contează - pentru EL PAIS, de la Madrid, cel puţin - şi emoţiile pe care o Franţă, o Germanie sau chiar Statele Unite le trăiesc, în aşteptarea unui proces în care se va discuta şi despre războiul cu Iranul. Or, atunci, trimis special la Bagdad era tocmai actualul şef de la Pentagon, Donald Rumsfeld. Dar important este şi ce se va alege din datoriile Irakului. Vest- europenii sunt supăraţi: preşedintele american George W Bush cere cu dreapta iar cu stînga dă plame - cum se exprimă THÜRINGER ALLGEMEINE, din Erfurt. O misiune dificilă chiar şi pentru un fost ministru american de Externe, cum este James Baker, trimis să ceară relaxarea datoriei irakiene tocmai în acele ţări cărora nu li se dă acces la contractele de reconstrucţie.