1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Gaza şi dilema europeană

Spectacolul ridicol pe care-l oferă unii din liderii europeni în tentativa lor precipitată de a obţine în Gaza un armistiţiu nesolicitat de beligeranţi e unul din subiectele dominante ale presei apusene.

default

Preşedintele Egiptului, Hosni Mubarak, la dreapta, discutând la Cairo cu omologul său francez, Nicolas Sarkozy

În timp ce o parte din mass-media de stânga continuă să revendice strident stoparea operaţiunilor militare israeliene în numele victimelor civile ale conflictului, ziarele serioase evită să ofere soluţii utopice, preferându-le analizele sobre.

În măsura în care contrastează flagrant cu opţiunile antiisraeliene ale unor editorialişti vesteuropeni, agenţia germană de presă, dpa, reia azi pe larg comentariul ziarului România Liberă. Cotidianul din Bucureşti subliniază că acţiunea israeliană din Gaza are "un caracter pur defensiv”, iar statul evreu "dreptul să se apere”. Ca atare, UE procedează greşit, din punct de vedere moral, "obligând preşedinţia cehă" a Comunităţii să renunţe la corecta ei evaluare a conflictului dintre Israel şi o grupare precum Hamas, considerată chiar şi de către europeni drept teroristă. Cotidianul românesc deplânge în context contraproductivul "relativism etic” la care tot recurge diplomaţia europeană în chestiunea Orientului Mijlociu, zonă în care, în rest, nu face nimic.

La antipodul acestei poziţii, cotidianul austriac Kurier cere UE să-şi sporească presiunile exercitate asupra Israelului. Ziarul critică „modul reflex în care SUA s-ar situa de partea Ierusalimului”, o poziţie care n-ar face decât să amplifice furia lumii arabe, obligate „să asiste neputincioasă la moartea civililor palestinieni sub ploaia de bombe israeliene”. In loc de concluzie, cotidianul vienez elogiază vizitele liderilor europeni în regiune, în ciuda inutilităţii lor, în speţă în pofida „insuccesului cert al tentativelor de aplanare a crizei”, afirmând că „e nevoie de o amplificare a presiunilor de ambele părţi”.

Ziarul german de stânga Frankfurter Rundschau scoate în evidenţă „debutul de rău augur al anului politic european şi jalnica imagine a unei UE”, care demonstrează odată în plus că, „în diplomaţie, nu prea poate fi luată în serios. Europenii nu mai ştiu nici măcar cine-i reprezintă, devreme ce-au trimis două delegaţii diferite în regiunea de criză”.

Cu şi mai multă ironie Dresdner Nachrichten, reliefează că părţile angrenate în litigiu „îşi pot alege partenerii de discuţie europeni care le convin: israelienii pe cehi, arabii pe francezii, care critică statul evreu”.

În răstimp, unele ziare continuă să evoce până la saţietate vechea teamă că operaţiunile militare israeliene sporesc ura lumii arabe, contribuind la apariţia următoarei generaţii de terorişti.

Net mai lucid, cotidianul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung atrage atenţia asupra semnificaţiilor „tăcerii arabe”. Ziarul constată că lumea islamică nu e mai puţin divizată decât cea europeană în privinţa acţiunilor israeliene. Fiindcă nu se găsesc multe guverne în regiune, care să-i iubească pe teroriştii islamici ori să nu le fie frică de sponsorii lor de la Teheran, „chiar dacă prea puţine state îşi exprimă cu voce tare teama” (de iranieni). În consecinţă, cotidianul din Frankfurt pledează în favoarea unei noi arhitecturi de securitate regionale.

Plecând de la „interesul ţărilor arabe moderate de a vedea zăgăzuită influenţa iraniană”, cotidianul berlinez Die Welt relevă importanţa „slăbirii decisive a grupării Hamas” şi condamnă ca atare „isteria formatorilor de opinie europeni, care solicită după doar câteva zile oprirea” operaţiunilor militare ale statului evreu. Amintind de războiul similar de acum doi ani împotriva grupării şiite Hezbollah, ziarul scrie: „s-a reivit vechea dilemă. Loviturile militare israeliene sunt prea dure din unghiul opiniei publice europene, fără să fie suficient de dure spre a pune capăt tirurilor de rachete asupra statului evreu. Europa”, precizează în continuare ziarul, „va juca un rol important după acest conflict”, ar face deci bine să se gândească la „peisajul strategic regional” şi să nu ceară stoparea (prematură), printr-un armistiţiu, „a tentativei de slăbire durabilă şi substanţială a extremiştilor…care (continuă) să refuze orice soluţie de pace”.