Günter Grass la 80 de ani

Autorul „Tobei de tinichea” este copleşit de felicitări primite de la cele mai sonore nume ale vieţii politice şi culturale germane şi internaţionale.

In urmă cu un an, Günter Grass declanşase prin tîrzia mărturisire a înrolării sale în SS la finele celui de-al doilea război mondial, adolescent fiind pe-atunci, o dezbatere publică care părea să şubrezească sensibil capitalul de simpatie şi încredere de care se bucura laureatul Premiului Nobel pentru Literatură.

Prin pasionatul său angajament politic, care i-a adus lui Günter Grass şi porecla de „toboşar” al social-democraţilor germani, scriitorul însuşi a favorizat o lectură politizată a operelor sale. Chiar dacă la cei 80 de ani împliniţi Günter Grass îşi conservă verva retorică şi pofta de a se amesteca treburile cetăţii, întreaga sa operă atît ce literară cît şi cea grafică, invită la o receptare de pe poziţii estetice. Că aşa stau lucrurile o demonstrează însuşi Marcel Reich - Ranicki, reputatul şi redutabilul critic care nu face parte din cercul prietenilor prea apropiaţi ai scriitorului aniversat. Într-o felicitare publicată în LÜBECKER NACHRICHTEN oraşul în care are loc una din ceremoniile aniversare, Reich - Ranicki îi doreşte lui Grass zile săptămîni şi ani mulţi de creativitate şi linişte, mărturisind că se numără printre puţinii care preţuiesc în mod deosebit lirica autorului.

Un compliment care indirect atrage atenţia şi asupra caracterului complex al operei şi personalităţii lui Günter Grass. Siegrid Löffler, marea doamnă a criticii literare germane, insistă cu prilejul aniversării asupra: „(...)dublului talent al autorului: pe de o parte este un artist al cuvîntului, pe de alta un artist plastic şi pe deasupra este şi un intelectual cu ambiţioase preocupări politice. De peste 50 de ani, el deţine un rol important în formarea unei imagini de sine, intelectuale, politico - morale a republicii federale. El a reuşit de fapt şi să impulsioneze. Grass şi viaţa publică reprezintă de mai bine de 50 de ani un subiect în sine. Şi pe lîngă toate acestea, a mai creat şi o operă copleşitoare, uriaşă.Temele ei reflectă istoria germană şi dezbaterile politice actuale”.

Premiul Nobel pentru Literatură, atribuit lui Günter Grass în 1999 pentru romanul „Toba de tinichea” , a sporit gloria autorului, furnizîndu-i şi un aplomb suplimentar în răfuiala cu criticii şi adversarii săi dar şi o imensă bucurie: „Mă copleşeşte mai degrabă bucuria să întîlnesc atîţia prieteni care se bucură alături de mine. În ceea ce priveşte spaţiul german aş mai adăuga: adversarilor mei care se comportă ca nişte duşmani le recomand să nu-şi mai roadă unghiile şi să se bucure împreună cu mine de acest premiu.”

Martin Walser, un alt octogenar în această „toamnă a patriarhilor”, îi adresează colegului său de generaţie un mesaj publicat în DIE WELT în care mărturiseşte că abia în anii 90 relaţiile sale cu Günter Grass s-au destins, că nu mai există adversităţi chiar dacă Grass continuă să creadă că dreptatea este de partea lui. Şi în final, Walser îl felicită pentru „calitatea de a-şi fi rămas fidel sieşi de a nu se lăsa iritat, de a fi demonstrat plăcerea de a fi ceea ce este.” Cu alte cuvinte sinceritatea.

Deşi tocmai mărturisirea tîrzie pe care o face despre înrolarea sa în SS, adolescent fiind, în volumul său de memorii „Descojind ceapa”, publicat acum şi în română , i-a făcut pe mulţi să se îndoiască de curajul autorului de a fi fost sincer şi atunci cînd, făcînd public acest trecut mai devreme, şi-ar fi periclitat poate statutul de „spiritu rector al stîngii” .

Oricum ar sta lucrurile, Germania îl celebrează pe Günter Grass şi aniversatul ştie să pună în valoare evenimentul. Felicitările îl copleşesc, semnatarii lor sunt reprezentanţi de frunte ai clasei politice, preşedintele Germaniei Horst Köhler şi cancelara Angela Merkel , ex-cancelarul Gerhard Schröder, dar şi colegii de breaslă de la John Irving pînă la traducătorul său în daneză Per Ohrgaard căruia tot DIE WELT îi publică un eseu care relevă virtuţile ficţionale, evazioniste chiar ale operei unui autor ce pare a fi întru totul cu picioarele pe pămînt. Impresia este confirmată de anvergura ceremoniilor aniversare – la Danzig, apoi la Göttingen , unde se află editura autorului, „Steidl” şi unde sunt aşteptaţi 2500 de invitaţi, şi în sfîrşit la Lübeck, pe 27 octombrie în prezenţa preşedintelui Germaniei Horst Köhler.

Da, Günter Grass este un monument naţional şi , prin felul în care-şi asumă statutul, „ne uşurează felul de a-l privi cum îmbătrîneşte” scrie Martin Walser în finalul felicitării sale.