Furatul căciulii proprii

Berliner Zeitung concede că inundaţiile sunt în primul rând un teribil dezastru natural, dar evidenţiază şi ocazia pe care o tot oferă politicienilor de a se pune în scenă ca eroi naţionali. Ziarul aminteşte în context de modul în care, înaintea alegerilor germane de acum 3 ani, Schroeder a ştiut să profite de răvarsarea Elbei spre a străluci în postura de salvator. „Trei sferturi” (din România), scrie ziarul berlinez, „se află sub ape, zeci de oameni au căzut victimă viiturii.... Tăriceanu a preluat şi el mai nou rolul dublu de şef al guvernului şi stăpân al digurilor”. Amintind de tentativa eşuată în parlament şi Curtea Constituţională de impunere a reformei justiţiei, în urma căreia premierul român anunţase întoarcerea la popor, ziarul relevă deopotrivă discrepanţa dintre existenţa în România a normelor europene şi dificultatea aplicării lor. „Abia dacă există cineva în vestul Europei care să-şi poată imagina că România va face parte din Uniune”, scrie ziarul textual. După ce anunţă pustiirile şi pagubele uriaşe provocate de ape, cotidianul menţionează „puternicele aplauze recoltate de Tăriceanu din partea opoziţiei pentru demisia lui de la demisie”. In final ziarul crede că inundaţiile, ”ar putea schimba ceva în societate, depăşirea lor fiind în orice caz un examen de maturitate pentru România”. Der Standard din Viena e convins că renunţarea la anticipate nu se datorează inundaţiilor, ci UE, în speţă comisarului ei pentru extindere Olli Rehn, „care a cerut continuitate, manifestându-şi îngrijorarea în legătură cu disensiunile politice româneşti”. Ziarul austriac notează că „Tăriceanu şi-a pierdut credibilitatea”. Iar televiziunea publică germană constată că România va avea mult de lucru nu doar spre a-şi reconstitui infrastructurile, ci şi „imaginea şifonată tocmai într-un moment în care în vest ia amploare opoziţia faţă de extinderea Uniunii”.

Incât, rezumând toate aceste luări de poziţie, s-ar putea afirma că Tăriceanu riscă să-şi fi furat singur căciula renunţând (din nou) la anticipate.

Cât despre anticipatele germane, Neue Zuercher Zeitung din Elveţia relevă că decizia preşedintelui Koehler de a le da lumină verde va mai trebui aprobată de Curtea Constituţională din Karlsruhe. Editorialiştii germani adoptă în continuare poziţii divergente privind constituţionalitatea deciziilor succesive ale cancelarului, parlamentului şi preşedintelui de a devansa scrutinul legislativ în baza prezumţiei că şeful executivului nu s-ar mai bucura de o majoritate clară în Bundestag.

La unison în schimb condamnă ziarele occidentale noua tentativă a teroriştilor de a răspândi groaza în apus prin repetarea atentatelor londoneze de la 7 iulie. „Deşi n-au ucis pe nimeni, e de presupus că vor avea loc alte acte similare în Europa, de o mult mai mare gravitate”, avertizează cotidanul parizian Sud Ouest. „Teama care se răspândeşte e în sine, ca otravă, o armă de care se folosesc toate totalitarismele, fie religioase, fie nu”, relevă ziarul. „Doar dacă societatea reuşeşte să-şi ţină frica în frâu poate fi contracarat terorismul, al cărui obiectiv e tocmai răspândirea angoasei”, notează cehescul Lidove Noviny. „Pericolul vine dinlăuntru”, constată italianul Il Messaggero, subliniind că „absenţa victimelor ieri la Londra nu face atentatele de la 21 iulie asupra sistemului de trafic londionez mai puţin îngrijorătoare decât cele de la 7 iulie”. Potrivit ziarului, ţelul terorist este să îngrozească „oraşul cel mai multicultural al Europei, dezechilibrând prin panica iscată viaţa a milioane de oameni”. Partea dramatică a evoluţiei rezidă însă în faptul că, spre deosebire de cea de la New York, din 2001, „agresiunea asupra Londrei s-a efectuat de către teorişti veniţi din interior, nu din afară”. Dinspre „islamiştii din a doua generaţie planează marele pericol”, conchide ziarul roman. El Mundo din Madrid scoate în evidenţă „vulnerabilitatea societăţii occidentale”, al cărei principal duşman e terorismul. Nepzsabadsag din Budapesta scrie că, "în ciuda celor două mâini stângi ale teroriştilor, care au actionat ieri, e clar că extremiştii pot acţiona oricând oriunde, şi că abuzează de tot ce e mai sacru, în speţă de libertatea pe care le-o dă democraţia, în timp ce în dictaturi comuniste de felul celei nordcoreene, n-ar fi avut nici o şansă".

Independent din Londra revendică introducerea de controale la metrou de tipul celor practicate la aeroporturi. Trouw din Haga afirmă că "asemenea explozii pot deveni cotidiene", reclamând ca atare "cu atât mai multă stăpânire de sine" din partea victimelor lor.

„Cu terorismul nu se discută, relevă Kurier, invitându-i pe terorişti să spele putina dacă nu le pace modul nostru de a trăi. De discutat rămâne doar modul în care e bine să-i combatem”, mai afirmă ziarul austriac.

Or tocmai aici e buba. „E cazul s-o terminăm cu practica de a ne tot fura singuri căciula,” le recomandă britanicilor Koelner Stadtanzeiger, decorticând contradicţiile şi ambiguităţile din atitdunea Regatului Unit faţă de terorism. In ultimele două săptămâni s-au scos la iveală fapte deosebit de alarmante privind poziţia societăţii britanice faţă de musulmani. „Ken Livingston” de pildă (primarul cu simpatii comuniste al Londrei) „a condamnat cu vocea sugrumată de lacrimi atentatele dar l-a primit pe extremistul cleric islamic Al Quaradaui, un islamist radical care a calificat atentatele sinucigaşe antiisraeliene drept o dovadă a dreptăţii lui Allah”. Şi ziarul berlinez Die Welt evocă experienţa israeliană, „evreii ....fiind nevoiţi să se confrunte zilnic cu primejdia teroristă”.

Dificultatea luptei mai constă în „multitudinea capetelelor balaurului terorist: îi tai unul, cresc alte 9”, se teme Westdeutsche Zeitung din Duesseldorf. De partea luptei antiteroriste e tocmai teama pe care o provoacă atentatele, observă un comentator german atrăgând atenţia asupra aspectului benefic al sporirii vigilenţei în urma atentatelor. In fine Maerkische Allgemeine elogiază stoicismul şi curajul londonezilor, constată că „va trebui să trăim cu pericolul creat de o mână de fanatici”, dar cere societăţii deschise să rămână deschisă, şi ca atare puternică, refuzând extremiştilor bucuria de a demola valorile democraţiei.