1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Frigul nu îngheaţă furia

De ce protestează românii? De ce victimele frigului dezvăluie dramatic cît de adîncă mai este prăpastia între estul şi vestul Europei? Cît de primejdioasă este „dezordinea lumii”?

Europa traversează o iarnă fierbinte, în ciuda temperaturilor siberiene abătute mai ales peste partea de est a continentului. Că gerul cumplit al unei ierni întîrziate nu i-a oprit pe oameni să iasă în continuare în stradă în România, este pentru observatorii străini şi dovada uriaşei nemulţumiri, a profundei frustrări provocate de politica guvernului Boc şi a de cea a preşedintelui Băsescu.

De mai mulţi ani încoace, la bază există o acută nevoie de dialog, constată între altele autorul unei relatări publicate în NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, înainte ca executivul de la Bucureşti să-şi dea demisia. Numeroşi cetăţeni şi-au simţit lezată demnitatea în absenţa unei scadente şi stringente comunicări, sub pretextul invocat de liderii români, cum că durele măsuri de austeritate cu un grav impact social au fost impuse de criza financiară internaţională.

Aceeaşi carenţă de reală comunicare a dus şi la adîncirea lăcomiei de bani şi de putere, a contrastelor economice în sînul societăţii, a incompetenţei autorităţilor, deduce autorul articolului, Markus Bauer (bun cunoscător al realităţilor româneşti), după ce a stat de vorbă cu unii reprezentanţi ai culturii şi societăţii civile. Între aceştia, cu Cristian Pârvulescu, din partea asociaţiei Pro Democraţia. Analistul nu scapă nici ocazia de a contextualiza în plan internaţional protestele din România.

Nu doar temperaturile polare ci şi precaritatea socială a unor segmente tot mai mari ale populaţiei a pricinuit decesul a sute de persoane, mai ales în ţările Europei de răsărit – constată TAGES-ANZEIGER. Ziarul elveţian avansează şi o altă idee neliniştitoare, şi anume că victimele frigului aruncă o lumină necruţătoare şi asupra realităţilor economice, sociale şi politice din ţările estice ale Europei şi asupra prăpastiei care există încă pe continent între occident şi răsărit. O prăpastie care nu poate fi depăşită decît dacă ţările vestului îndestulat, Germania şi Franţa, vor acorda în mod serios prioritate politicii de dezvoltare a ţărilor foste comuniste.

Deocamdată, Germania este vizată de cotidianul LE MONDE să dea un răspuns întrebării dacă îşi asumă responsabilitatea de a salva, prin potenţialul ei economic, moneda euro de la prăbuşire.

Răspunsul pozitiv este dat de cele trei mari partide politice din Republica Federală: CDU, SPD şi ecologiştii, la care se adaugă, în viziunea cotidianului citat, o altă dovadă: rezultatele vizitei cancelarei Angela Merkel în China, ştiut fiind că ea este singura personalitate politică aptă să-i determine pe locuitorii Imperiului de Mijloc să cumpere euro.

Şi chiar dacă demersurile şefei guvernului german nu vor avea succesul scontat, ar fi bine ca aceia care o critică pe Merkel la ea acasă să fie mai clemenţi, recomandă cotidianul francez citat.

Germania anului 2012 se află într-o situaţie istorică lipsită de precedent: este o forţă în Europa, dar ezită să-şi asume acest rol. Germania ar putea fi o mare Elveţie – estimează TAGESSPIEGEL - care să dea ici colo un sfat bun sau să medieze, slujindu-se de neutralitate spre a încheia afaceri rentabile. Dar dimensiunea şi poziţia Germaniei nu îngăduie un astfel de rol. Cine-şi asumă rolul de lider nu-i poate face pe toţi fericiţi. Trebuie să impună compromisuri, să-i determine pe parteneri să-şi ajusteze unele obiective şi să renunţe uneori şi la propriile ţeluri.

Lumea se află în mişcare, centrele puterii se deplasează vertiginos – constată MANNHEIMER MORGEN, pe marginea încheiatei conferinţe pentru securitate desfăşurată la München şi, într-un rapid tur de orizont, distinge cum China, superputere economică, acţionează şi politic tot mai autonom, mai sigură de sine; cum Rusia visează la pierduta ei putere imperială; cum Orientul Apropiat se scufundă în haos şi violenţă; cum Iranul îşi extinde aria de influenţă din bazinul Mediteranei pînă în masivul Hindukuş.

Statele Unite şi Europa au de luptat cu propriile lor probleme iar volumul uriaş al datoriilor paralizează şi Alianţa Nord-Atlantică. America nu-şi mai poate asuma rolul de poliţist al lumii iar Europa, care ar putea fi un uriaş economic, este deocamdată un pitic politic.

Un pitic care însă, în cazul Greciei, acţionează ca un căpcăun - dă de înţeles SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, referindu-se la criza statului elen. Furia se îndreaptă asupra Germaniei, care recent a dorit să trimită la Atena un comisar financiar care să vegheze asupra politicii de austeritate.

Premierul italian Monti s-a referit la conferinţa de la München şi la primejdia unei dezintegrări a Europei. Ca lucrurile să nu ajungă atît de departe, DIE WELT recomandă despovărarea Greciei de datorii, dar atrage atenţia că, pînă cînd ţara nu va fi din nou guvernabilă, nici noile ajutoare nu vor fi acordate.

Situaţia rămîne, aşadar, pe mai departe, încurcată.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu