1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Frank-Walter Steinmeier în Africa

Ministrul german de externe a vizitat săptămâna trecută Nigeria şi Ghana. În cadrul acestei vizite oficiale în Africa, el a pledat pentru o cooperare germano-africană în domeniul culturii şi al educaţiei.

default

Steinmeier şi ministrul de externe ghanez Bagudu Hirse

Din punctul de vedere al ministrului german de externe, există multe motive decisive pentru a sprijini continentul negru. În Africa au avut loc schimbări pozitive, iar numeroase state încearcă să realizeze progrese în procesul de pace în cadrul Uniunii Africane.

În ceea ce priveşte regiunea de criză Darfur din Sudan, a avut loc o conferinţă organizată de Naţiunile Unite şi Uniunea Africană în oraşul Arusha din Tanzania, la care au participat liderii a douăsprezece grupuri de rebeli din Sudan. Scopul a fost unificarea poziţiilor acestora înainte de conferinţa de pace cu guvernul de la Khartum.

Democraţia şi integrarea politică sunt ţelurile ambiţioase ale Uniunii Africane, iar state precum Nigeria şi Ghana reprezintă motoarele acestui proces de reformă, fiind parteneri care dau dovadă de o mare încredere în forţele proprii, în încercarea de a prelua mai multă răspundere atât pe plan regional, cât şi în politica internaţională.

Germania îşi propune să exporte în special valori culturale şi educaţionale în Africa. Steinmeier a declarat că va sprijini noi programe de schimburi de experienţă germano-africane pentru studenţi şi cadre didactice şi că va aloca sume suplimentare pentru burse de studiu rezervate studenţilor de pe contintenul negru. Ministrul german de externe şi-a propus să compenseze câteva dintre greşelile Republicii Federale din ultimii 15 ani, când au fost închise numeroase institute culturale germane Goethe şi ambasade în Africa. Prezenţa germană trebuie să devină mai vizibilă, fiind baza unei cooperări satisfăcătoare, care funcţionează pe principiul încrederii reciproce. Din păcate, Republica Federală şi-a pierdut din influenţă în ultimii ani, în favoarea unor parteneri noi precum China, India şi Brazilia, care nu i-au obosit pe africani cu discuţii interminabile despre valorile democratice, ci au trecut direct la investiţii concrete. În centrul atenţiei acestor state se află politica economică, nu dezvoltarea culturală, ceea ce le oferă africanilor avantaje mai vizibile.

Aceşti noi parteneri ai Africii, în special China şi India, au trezit şi Germania din letargie. Politicienii din Republica Federală şi-au dat seama în sfârşit că este necesară o suplimentare a eforturilor pentru mai multă democraţie, fără de care nu se poate ajunge la o dezvoltare economică de care să beneficieze întreaga populaţie. În prezent, locuitorii multor state bogate în resurse naturale, cum ar fi Nigeria, nu au acces la aceste resurse, trăind în continuare în sărăcie.

Germania nu urmăreşte să concureze cu noii parteneri influenţi ai Africii precum China şi India. Ea şi-a propus să acorde prioritate unui parteneriat în domeniul culturii şi al educaţiei. Steinmeier a renunţat în mod semnificativ la o delegaţie de experţi în economie în cadrul vizitei oficiale în Africa.

Situaţia rămâne însă complicată: în prezent, cele două părţi nu au ajuns încă la un numitor comun. În Nigeria, liderii politici i-au cerut ministrului german de externe în primul rând mai multe investiţii directe şi cooperare în sectorul energetic. Şi Ghana mizează pe relaţiile economice cu Republica Federală.

Prioritatea valorilor culturale faţă de colaborarea economică sunt expresia unei politici deosebit de ambiţioase, care are şansa de a contribui la dezvoltarea democratică a Africii. În acelaşi timp, această politică are nevoie de parteneri răbdători şi înţelegători, din moment ce rezultatele oricărei cooperării culturale sunt mai puţin vizibile decât stadioanele, străzile şi spitalele construite rapid cu banii chinezilor.

Se pare că Africii i-a revenit în sfârşit rolul pe care îl merită cu adevărat în politica externă germană, având în vedere că nici una dintre problemele comunităţii internaţionale - precum migraţia, terorismul, politica energetică sau schimbările climatice – nu poate fi rezolvată fără ajutorul continentului negru.