1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

"Forţarea" arhivelor Securităţii comuniste

Thomas Rautenberg/Petre Iancu8 februarie 2005

In Polonia a stârnit vâlvă publicarea – fără aprobare – a unei liste de circa 240.000 de nume aparţinând foştilor agenţi ai poliţiei politice comuniste şi persoanelor spionate de securitatea poloneză. Copia acestei liste publicate în Internet a devenit un site asiduu vizitat, ba chiar, pe moment, pagina de web preferată a polonezilor.

https://p.dw.com/p/B1Yo
Marianne Birthler a preluat de la pastorul Gauck arhivele Stasi, care, după căderea regimului comunist au fost predate instantaneu societăţii civile germane
Marianne Birthler a preluat de la pastorul Gauck arhivele Stasi, care, după căderea regimului comunist au fost predate instantaneu societăţii civile germaneImagine: AP

In România, şeful SRI Timofte încearcă disperat să împiedice accesul firesc şi necesar al societăţii civile la arhivele securităţii ceauşiste. Nu e deloc exclus ca avertismentele sale privind eventualitatea unor "atentate împotriva şefului statului român" să fie tocmai menite să-l "convingă" pe Traian Băsescu să renunţe la orice virtuală despărţire a SRI de nişte arhive, care, dată fiind experienţa altor ţări e limpede că numai sub controlul serviciilor secrete nu ar trebui lăsate.

In Polonia "Lista Wildstein" a devenit rapid notorie sub numele ziaristului care a extras-o din arhivele fostei poliţii politice comnuniste şi a publicat-o. Bronislav Wildstein a pornit de unul singur o campanie de urmărire a foştilor agenţiei ai securităţii poloneze, prevalându-se de faptul că, spre deosebire de Cehia sau Germania, Polonia a preferat şi ea, până acum, să ţină dosite arhivele fostului aparat represiv secret al totalitarismului comunist. Printre cele 240.000 de nume date în vileag de lista Wildstein se află nu doar cele ale ofiţerilor securităţii poloneze, ci şi ale informatorilor şi victimelor lor. Informaţiile au fost obţinute prin sustragerea lor de la "CNSAS-ul" polonez, intitulat "Institutul pentru Memoria Naţională", un soi de "oficiu Gauck" al Varşoviei.

Cele 50 de pagini mărunt scrise au toate şansele să zguduie din temelii statul polonez, tocmai pentru că Polonia a evitat până acum în foarte mare măsură să scoată de sub obroc arhivele poliţiei politice, rămase până de curând ferecate, blocate şi inaccesibile societăţii civile. Apariţia listei a provocat ca atare consternare, iar Bronislav Wildstein s-a văzu confruntat cu numeroase acuze. Jurnalistul polonez a regretat faptul că numele victimelor n-au putut fi despărţite cele ale torţionarilor lor şi a subliniat că a distribuit-o colegilor săi ziarişti pentru a putea lucra cu ea.

Leon Kieres, şeful Institului pentru Memoria Naţională s-a arătat indignat şi a lansat, împreună cu alţii, un avertisment faţă de ceea ce a calificat drept pericolul unei vânători de vrăjitoare. Premierul polonez Marek Belka s-a adresat între timp serviciul secret polonez cerându-i să aibă grija ca publicarea listei în Internet să nu pună în pericol eventuali agenţi încă activi. Nu e clar însă defel cum se va putea face acest lucru.

Scandalul declanşat de apariţia listei riscă să se extindă, iar Grzegorz Szetyna de la platforma civică liberal-conservatoare se întreabă dacă "goana după noi şi noi senzaţii tari şi apariţia de noi dezvăluiri în Internet nu va greva necesitatea stabilirii măsurii, în care informaţiile date în vileag corespund sau nu adevărului".

In ce-l priveşte, Wildstein a fost primul pe care să-l coste mult gestul său, ziaristul fiind demis de "Rzeczposplita" întrucât, potrivit ziarului din Varşovia, ar fi amestecat "meseria sa de gazetar cu activitatea politică".