Fondurile europene la braţ cu secretarele dâmboviţene

Presa de la Bucureşti publica zilele trecute pe un ton satisfăcut, ştirea conform căreia România va atinge în 2008 un grad de absorbţie al fondurilor europene de 60%. Vestea pare a fi bună, privind comparativ la anul 2007 în care România a absorbit doar 21% dintre banii gratuiţi oferiţi de UE. Comparându-ne însă cu ceilalţi noi membri ai clubului european, românii nu reuşesc să iasă din ultima bancă, în continuare contribuţiile României la bugetul european fiind mai mari decât beneficiile.

Cine sunt vinovaţii care convin politicienilor?

Pornit ca de obicei în exploatarea veştilor proaste, politicianul de pe Dâmboviţa arată cu degetul vinovaţii, care, surpriză, nu sunt întotdeauna de găsit în partidul advers. De această dată răspunderea apasă pe umerii guvernului şi ai susţinătorilor săi din 2007 şi 2008, a declarat deputatul PSD Vasile Puşcaş. Subtilă sau nu, logica fostului negociator şef al României cu Uniunea Europeană., induce concluzia că nu doar liberalii, ci şi social-democraţii se fac vinovaţi de dezastruoasa rată de absorbţie a fondurilor europene. Căci guvernul Tăriceanu nu ar fi putut supravieţui fără sprijinul nemijlocit, dar acoperit cu o perdea de catifea, al socialiştilor.

Hegemonia ştampilei

Rezistând ispitei de a dezbate subiectul politic, altfel notoriu, al opoziţiei grupului de la Cluj din care face parte şi domnul Vasile Puşcaş, puţine voci sesizează că eşecul grav al folosirii fondurilor UE nu are prea multe de-a face cu guvernul. Ecuaţia este simplă: pentru a obţine fonduri este nevoie de proiecte a căror alcătuire necesită sprijinul funcţionarului birocratic din feluritele ministere de la Bucureşti. Clasa supradimensionată a funcţionarilor români, care nu depinde vital de culoarea politică a guvernului, este stăpâna necontestată a relaţiilor financiare dintre România şi UE. Criza de proiecte europene si precaritatea multora dintre cele existente nu fac altceva decât să demonstreze incompetenţa acestei clase de birocraţi de care depinde în mare măsură destinul românului de rând. Mulţi ar spune că este vorba chiar de o corupţie generalizată în acest univers de mucava al hârtiilor, în care nu competenţa este stăpână, ci ştampila ministerială. Din nefericire, sistemul Uniunii Europene se bazează pe un mecanism birocratic, mecanism care în România nu se pune în funcţiune decât pentru aceia dintre noi care îl pot unge cu aur, smirnă şi tămâie.

Înrudirea cu scop european

Este deja secretul lui Polichinelle că pentru a obţine bani europeni trebuie să te ai bine cu o secretară anume, dintr-un birou anume. De unde şi convertirea vechiului proverb că până la Dumnezeu te mănâncă secretarele. Din fondurile destinate dezvoltării rurale şi agriculturii au fost atrase în 2007 doar 3%, şi tot 3% dintre întreprinderile mici şi mijlocii s-au folosit în 2007 de fondurile europene nerambursabile. Indiciul este clar: fie avem ţărani şi mici patroni incapabili să câştige bani gratis, fie numărul de birocraţi ministeriali nu este încă suficient pentru a se încuscri cu majoritatea ţăranilor şi micilor patroni români.