1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Fondul de criză al euro şi averile lui Mubarak

Miniştrii de Finanţe din zona euro au dezbătut pe marginea unei strategii conjugate de întărire a monedei comune. Una dintre idei vizează un fond permanent de criză pentru asistarea statelor îndatorate.

default

E nevoie de un scut şi nu de o încropeală. Un proiect stabil, funcţional de acum înainte, vizând, cum sugera ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, îmbunătăţirea pactului de stabilitate şi creştere, consolidarea competiţiei şi instituirea unei paraşute eficiente pentru momentele de cădere ale spaţiului monetar comunitar. Pe acest al treilea palier au fost cooptaţi la negocieri şi miniştrii din afara zonei euro - şi, în mod neaşteptat, consensul a fost mai simplu decât se bănuia. Din 2013, cel puţin 500 de miliarde de euro vor fi stând la dispoziţia îndatoraţilor. Decizia finală va fi luată la Consiliul European din martie. Până atunci, crede Schäuble, orice modificare ar fi inutilă sau, folosind exact cuvintele ministrului german, "pieţele sunt atât de stabile încât am face bine să nu le agităm cu discuţiile noastre".

Sigur că tocmai Germania a fost unul dintre artizanii celor mai recente tensiuni, împreună cu Franţa, alături de care propusese un aşa numit pact de competitivitate. Preşedintele gupului euro, luxemburghezul Jean Claude Juncker, a pus la îndoială necesitatea unui nou set de instrumente pentru a face competiţia motor al pieţei. Ministrul finlandez de Finanţe, Jyrki Katainen, nu s-a sfiit să se recunoască ameţit de atâtea propuneri, în vreme ce colegul său austriac, Josef Pröll, a criticat discuţiile prelungite despre modul în care statele puternice pot sprijini restul naţiunilor, pe când dezbaterea ocoleşte tocmai angrenarea statelor instabile într-un proces de auto-consolidare. Austria, ca şi Germania, face parte dintre statele zonei euro cu un buget şi statistici clare şi echilibrate.

Un alt subiect pe care l-au discutat miniştrii europeni a fost averea familiei ex-preşedintelui egiptean Hosni Mubarak. Întrebat dacă se va lua exemplul Elveţiei, care a îngheţat conturile fostului lider de la Cairo, preşedintele Juncker a răspuns monosilabic: "Da".

Ca şi în cazul pactului de stabilitate, şi acest subiect necesită consens. Cert este că de la Cairo a sosit o listă cu reprezentanţi ai fostului regim, ale căror averi au fost de aşa natură construite, încât Egiptul le doreşte blocate. Dacă Mubarak se află sau nu pe lista aceea, nu se ştie, încă.

Autori: Christoph Hasselbach / Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz