1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Foley, Obama şi lumea liberă

Politica externă şi de securitate a SUA face greşeli în serie. Mai mare decât erorile serviciilor secrete comise în tentativa de a-i recupera pe nişte ostateci e cea a demnitarilor din Washington care le dezavuează.

Ziaristul american, James Foley

Ziaristul american, James Foley

De ce au dispărut zeii Greciei fără să lase în urmă nici un fel de regret? Fiindcă erau falşi, afirmă teologiile monoteiste. Din cauza ticăloşiei Olimpului elen, ar putea susţine moraliştii.

O mostră tipică pentru infamia şi perversitatea inconturnabilă a zeilor ahei e răutatea lui Apollo, care, frustrat că i s-au respins avansurile, a adăugat binecuvântării frumoasei Casandra un blestem, afurisind-o să nu i se creadă vreodată proorocirile.

Unii jurnalişti critici, nu doar adversarii săi neoconservatori, au prevăzut cataclismul pe care, într-o fază extrem de delicată a globalizării, risca să-l genereze în politica externă a superputerii administraţia unui preşedinte prea tânăr, prea neexperimentat şi prea egocentric, precum Barack Obama. Dar majoritatea de peste ocean, care şi-a spus cuvântul şi l-a ales în funcţia supremă, i-au transformat în Casandre.

De-atunci dezastrele diplomatice ale Americii s-au ţinut lanţ. Din Libia şi până în Afganistan, din Crimeea şi până în estul Ucrainei valorile societăţii deschise şi statului de drept se evaporă ca şi cum n-ar fi exista vreodată. Iar liderii prooccidentali din lumea a treia dispar rând pe rând, fiind înlocuiţi de tirani şi terorişti din ce în ce mai sângeroşi.

Ultimul dezastru s-a produs în ecou la barbaria indicibilă, comisă în numele unei religii monoteiste, a decapitării ziaristului american James Foley de către un terorist islamist al califatului levantin de epocă de piatră condus de Abu Bakr al Bagdadi. În reacţie la emoţiile stârnite la nivel global de această nouă crimă abominabilă, adăugată celor comise în masă împotriva creştinilor şi minorităţii Yazidi din Siria şi Irak, Obama a crezut de cuviinţă să se adreseze direct teroriştilor.

În stilul său „comme il faut”, preşedintele american le-a pus în vedere teroriştilor Statului Islamic că nici o Divinitate „dreaptă n-ar putea justifica faptele lor de ieri şi de zi cu zi”. Osândind în termeni pentru el neobişnuit de aspri omorârea ziaristului american, Obama a ţinut, în maniera sa politicoasă şi decentă, să adauge dojenilor antiteroriste rostite din vila sa de vacanţă, că „lumea întreagă e şocată”.

Ceea ce, fără îndoială, conştiinţa lumii chiar este. Dar este traumatizată nu în ultimul rând pentru că politica neo-izolaţionistă a lui Barack Obama, multilateralismul ineficient al diplomaţilor săi şi pacifismul administraţiei de la Washington au permis extinderea pecinginei terorismului islamist şi a politicii lui genocidale pe mai toate meridianele.

La expansiunea şi triumful actual al terorismului au contribuit în mare măsură nu doar retragerea intempestivă a trupelor SUA din Afganistan şi Irak, precum şi a sprijinului acordat de Washington unor conduceri pro-americane din lumea a treia. Imaginea slabă, abulică, proiectată de SUA sub Obama şi simultana decredibilizare sistematică a realizărilor şi metodelor forţelor armate şi serviciilor secrete americane de către elita de stânga de peste ocean au anemiat la rândul lor, masiv, poziţia lumii libere, încurajând viguros extremismul.

Or, ca şi cum n-ar înţelege acest lucru, ca şi cum n-ar şti cât de stimulativ pentru terorişti e amorsarea, de către liderul superputerii, a unui dialog direct cu un criminal terorist care tocmai s-a exhibat decapitându-şi victima, ca şi cum ar fi admisbil ca preşedintele şi teroristul să fie plasaţi pe acelaşi plan, administraţia americană a mai savărşit o gafă. Una impardonabilă. Casa Albă a lansat o pledoarie pro-domo.

Împreună cu Pentagonul, Casa Albă a sărit în apărarea propriului şef, a preşedintelui Obama, încercând să-i liniştească pe americanii care consideră că şeful statului, comandant suprem al armatei, n-a făcut destul spre a-i combate pe extremişti şi a-i elibera pe ostatecii lor.

„Mai devreme în cursul acestei veri, preşedintele a aprobat o operaţiune menită salvării unor cetăţeni americani răpiţi şi deţinuţi împotriva voinţei lor de către Statul Islamic în Siria”, a afirmat Lisa Monaco, principalul consilier al lui Obama în materie de politică de securitate şi antiterorism. Operaţiunea, s-a precizat la Washington, ar fi eşuat din cauză că ostatecii n-ar fi fost acolo unde îi reperaseră agenţii secreţi americani.

Se pune întrebarea cărui scop i-a servit oare această declaraţie. Credibilizării serviciilor secrete americane? Defel. Ci apărării lui Obama prin discreditarea agenţilor săi secreţi.

Nu e clar dacă Lisa Monaco şi-a făcut declaraţia din inepţie sau, mai probabil, din dorinţa de a-şi justifica politic înalta poziţie, protejându-se pe sine şi pe Obama, cel pe drept cuvânt condamnat de compatrioţii săi pentru precaritatea politicii sale externe şi de securitate.

Dar e cert că a expus serviciile secrete americane unei deriziuni egalate doar de ridicolul eşuatei megaoperaţiuni de salvare, sub Jimmy Carter, a ostatecilor regimului ayatolahului Komeiny, de la ambasada americană de la Teheran. Oricum ar fi, oricare ar fi motivul declaraţiei ei, Monaco n-are, evident, ce căuta în funcţia de Consilier de Securitate.

Clar e, pe de altă parte, că James Foley nu e nici primul nici singurul ostatec ori ziarist american decapitat de terorişti islamişti. Lanţul acestui tip de omucideri, cu nimic mai groaznice decât crucificările de creştini sau yezizi, a început cu asasinarea laşă, de către al Qaida, a eminentului jurnalist american, Daniel Pearl, în noiembrie 2002, în Pakistan.

Nici faptul că ucigaşul lui Foley e, după accent, un britanic din Londra sau sudestul Angliei nu e chiar o noutate senzaţională. Se ştie de la atentatele din iulie 2007, din metroul londonez, că Occidentul are, domestic, o mare problemă cu o nouă generaţie de islamişti, crescută şi educată în vest.

N-am nici o îndoială că înregistrarea asasinatului căruia i-a căzut victimă Foley va duce în cele din urmă la identificarea asasinului său de către serviciile secrete britanice. Aşa cum e cert că ticăloşia fără margini a extremiştilor islamişti va duce la condamnarea pentru vecie a utopiei totalitare în slujba căreia s-au pus. Dar, fie şi foarte dezirabile, arestarea şi osândirea ucigaşului fundamentalist al lui James Foley nu vor fi decât o picătură într-un ocean.

Net mai important ar fi să se înţeleagă şi la Washington că omorârea ziaristului american, ca ziarist şi ca american, a constituit o execuţie simbolică a Americii, a libertăţii şi pluralismului simbolizate de presa apuseană şi, în genere, a întregii lumi libere. Care are nevoie ca de aer de SUA ca lider energic, nu ca superputere demisionară, condusă de un preşedinte deopotrivă nevolnic, uşor de terorizat şi egocentric.