1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

FMI şi privatizările strategice

Cu ocazia vizitei la Bucureşti a preşedintei FMI, Christine Lagarde, am asistat la o discretă polemică pe tema investiţiilor “strategice”.

România se pregăteşte de un nou acord cu FMI. Exista un consens politic în această privinţă încă de anul trecut. Clasa politică românească nu are curajul de a asuma reformele structurale pe cont propriu, preferând să asume constrângeri externe, de natură să inducă o minimă disciplină. Este adevărat că în ultimii ani nici FMI nu a mai fost la fel de riguros ca altădată oferind „dispense” şi închizând ochii, după cum e la fel de adevărat că nici programele FMI nu s-au dovedit mereu cele mai bune. Cât priveşte „dispensele” o spune chiar şi preşedintele Băsescu: „Să fim cinstiţi: au fost câteva probleme, dar cu bunăvoinţa tuturor acordul a fost finalizat.”

Una dintre aceste forme de bunăvoinţă se referă pesemne şi la privatizarea companiei CFR Marfă. În ciuda unor nereguli care nu au putut fi ascunse, FMI a admis că Guvernul şi-a îndeplinit obiectivul. Dar preşedintele Traian Băsescu a făcut astăzi mai mult decât să admită că, la fel ca toţi cei cu responsabilităţi executive, a închis ochii sau a participat la cosmetizarea situaţiei. El a dezvăluit că odată examenul FMI fiind trecut, privatizarea CFR Marfă ar putea fi reluată: „Avem CFR Marfă de privatizat cu un investitor strategic. Din punctul meu de vedere investitori strategici sunt căile ferate americane, franceze, austriece, germane.”

Într-adevăr guvernul îşi luase precauţia ciudată de a condiţiona definitivarea privatizării de Consiliul Concurenţei care la rândul său făcuse aluzie la acceptul pe care ar trebui să-l dea Comisia de la Bruxelles. Aşadar guvernul lăsase finalul deschis oricărui deznodământ. Până acum primul ministru Victor Ponta nu a spus nimic şi rămâne de văzut dacă va confirma intenţiile exprimate de preşedinte. Nu poate fi ignorată nici dezaprobarea aluzivă pe care o conţine declaraţia de mai sus a preşedintelui cu privire la dorinţa primului ministru de a încheia un parteneriat strategic cu China. De fapt nu este clar ce a dorit să spună în primul rând preşedintele: că privatizarea CFR Marfă ar trebui reluată sau că România nu ar trebui să accepte investiţii din afara UE şi NATO în domeniile cu relevanţă securitară?

FMI a făcut însă şi derogări mai importante. În definitiv privatizările cu „pistolul la tâmplă” nu au cum să reuşească, iar „investitorii strategici” nu sunt obligaţi să respecte calendarele stabilite de FMI, în cazul în care ar putea fi interesaţi de companiile de stat din România. O lipsă evidentă de exigenţă se referă la datoriile neplătite ale administraţiilor publice locale care au crescut foarte mult începând din vara anului trecut. Aşa numitele arierate sunt partea cea mai întunecată a economiei româneşti cu multiple ramificaţii nevăzute. De aceea este firesc ca unii economişti (Florin Cîţu de pildă) să se întrebe dacă acordurile cu FMI mai reprezintă o constrângere reală pentru administraţiile româneşti de a realiza cu adevărat reformele structurale.