1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Fluvii de sânge, după mofturi îndelung întreţinute

Petre Iancu18 iulie 2005

„Fluvii de sânge”, titrează azi cotidianul berlinez Die Welt un articol memorabil, semnat de Konrad Adam, despre ghemul de probleme confruntând apusul din pricina imigraţiei necontrolate practicate în temeiul doctrinei multiculturalismului.

https://p.dw.com/p/B14W

Înscriindu-se în multitudinea de editoriale şi analize consacrate valului terorist care a mutilează nu numai Irakul sau Turcia vecină, ci a atins mai nou şi nordul Europei, comentariul lui Adam îl redescoperă pe unul din profeţii lumii politice occidentale, care a proorocit mulţi ani în pustie, fiind marginalizat tocmai din pricina clarităţii mesajului său. E vorba de Enoch Powell, pe care proaspăt decedatul Edward Heath l-a scos din cărţile de joc ale conservatorilor britanici, pentru că într-un discurs rostit în 1968, se încumetase, culmea, să critice politica de imigrare a Londrei, calificând-o drept „un pericol mortal pentru viitorul ţării sale”. Făcând un calcul demografic, Powell le prezisese compatrioţilor săi că „va veni o vreme în care nu vor mai fi stăpâni la ei acasă”. Conservatorul britanic declarase multiculturalismul drept un moft primejdios, iar integrarea – definită că absenţă a oricăror diferenţieri perceptibile în treburile cotidiene – drept eşuată. Powell îl citase pe Virgiliu, afirmând, precum poetul latin, că vede Tibrul clocotind de sângele victimelor viitoarelor războaie civile. Or, citim în Die Welt: „Atentatele de la Londra i-au dat dreptate cu o necuviincios de lungă întârziere. Dacă detonatorii bombelor de la 7 iulie aparţin celei de-a treia generaţii de imigranţi, fiind, ca şi asasinul regizorului olandez Theo Van Gogh, născuţi şi crescuţi în ţară suntem siliţi să considerăm integrarea eşuată”. Cu o tristă, dar îndreptăţită luciditate, autorul articolului apărut în Die Welt prevede însă că adepţii vesteuropeni ai multiculturalismului nu vor ceda în faţa evidenţei, ci „vor continua să -şi păstreze pe nas ochelarii coloraţi în roz”, să ignore primejdia şi să susţină virtuţile „babiloniei la ei acasă”. In fine, articolul din ziarul berlinez aminteşte că din unghiul lui Powell, vina pentru vieţile sacrificate de terorişti nu revine imigranţilor, ci „clasei politice la invitaţia şi sub protecţia căreia s-au instalat în apus”. Aceşti oameni, notează în concluzie autorul german, „nu vor înţelege niciodată ce le-a spus judecătorilor săi asasinul lui van Gogh: şi-anume că nu-l vor înţelege niciodată”.

Altfel spus, afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

Sueddeutsche Zeitung din Muenchen le cere imigranţilor musulmani să se distanţeze net de terorism, şi să se ocupe de mânioşii locuitori ai ghetourilor, a căror furie îi determină să detoneze bombe. In context, „nu e nici o diferenţă între cei care le cad victimă predicatorilor musulmani ai urii, şi cei care sucombă tentaţiei extremismului de stânga”.

Hannoversche Allgemeine caută în sufletele extremiştilor scriind că „se prea poate ca în momentul în care-şi comit atentatele, teroriştii să se simtă puternici. Dar mult mai puternică va fi pe termen lung contramişcarea europeană care a demarat acum la Londra spre a face faţă terorismului. Fără prea multă zarvă, Londra, Parisul şi Berlinul au început în ultimele zile să-şi unească forţele”, scrie cotidianul din Hanovra. (Ziarul n-a intuit desigur, că azi, Curtea Constituţională din Germania avea să-i dea dreptate unui germano-sirian suspectat de terorism în Spania, judecătorii acceptând cererea sa de a se invalida mandatul de arestare european.

Unii observatori occidentali revendică în continuare ca autorităţile să reacţioneze la ameninţarea teroristă cu măsură şi să evite orice panică, spre a nu-i lăsa pe terorişti să învingă indirect prin crearea unor sisteme statale de supraveghere totală.

In privinţa Irakului unii analişti se dau încă de pe acum bătuţi. Potrivit ziarului elveţian Tagesanzeiger, din Geneva, toate reţetele militare americane sau irakiene ar fi eşuat între Tigru şi Eufrat, fiind obligatorie încercarea de a coopta la guvernare toate grupările etnice, inclusiv şi mai ales pe arabii suniţi, (din rândul cărora se recrutează mulţi insurgenţi).

Or, alt ziar elveţian, în speţă Neue Zuercher Zeitung se grăbeşte să desfiinţeze una din mult îndrăgitele iluzii ale stângii vesteuropene. In ediţia sa duminicală, ziarul aminteşte că „nici nu se stinsese bine ecoul exploziilor londoneze, că au şi răsunat glasurile celor potrivit cărora atentatele de la 7 iulie ar fi fost consecinţa logică a participării Marii Britanii la războiul irakian. Or, a afirma că actele de terorare islamiste ar fi urmarea evenimentelor din Irak, înseamnă a prelua argumentaţia ucigaşilor, devreme ce extremiştii asasini susţin că faptele lor ar servi eliberării lumii islamice de puterea creştină a vestului putred”. Ziarul conchide că „ar fi fatal să se creadă că retragera din Irak ar soluţiona problema al Kaidei. Să nu uităm că la 11 septembrie 2001, când islamiştii reşleţei lui Bin Laden au asasinat 3000 de oameni în SUA, se aflau bine mersi la cârmă şi Saddam Hussein, şi talibanii din Afganistan”.

In fine, mulţi comentarori se consacră unui leopard situat îndărătul scenei politice germane. Bună parte din observatori, deploră fuziunea sub o înşelătoare etichetă nouă, menită să escamoteze comunismul ei, realizată în Republica Rederală de fostul partid comunist estgerman, rebotezat în Partidul Socialismului Democratic, şi disidenţii de stânga ai social-democraţiei apusene. Estimând posibilele rezultate ale propusului scrutin german anticipat din toamnă, unii comentatori, de pildă de la Westdeutsche Zeitung, prevăd posibilitatea unei viitoare mari coaliţii guvernamentale între Ununea Creştin-Democrată şi actuala formaţiune guvernamentală, social-democrată, a cancelarului Schroeder.