Flacăra olimpică luată ostatecă

Alegerea Chinei drept gazdă a Jocurilor Olimpice a fost un gest politic motivat prin eforturile Chinei de a se deschide către lume, remarcă TAGESSPIEGEL din Berlin. Dacă însă China abuzează de simbolurile olimpice în scopuri propagandistice, continuând să-i persecute pe demonstranţi,să intimideze presa şi să înăsprească regimul vizelor, Comitetul Olimpic Internaţional trebuie să protesteze mult mai dur decât până acum şi să se distanţeze clar de făptaşi. Cu patru luni înaintea deschiderii Olimpiadei, Comitetul Olimpic poate exercita presiuni asupra conducerii chineze prin critici cât se poate de evidente, mai ales că Beijingul nu mai poate anula invitaţia făcută lumii.

Pentru LA REPUBBLICA din Roma, în prezent flacăra olimpică a devenit simbolul răului şi opresiunii. Comentatorul se întreabă dacă în acest context, mai are rost continuarea călătoriei ei prin 21 de state, aşa cum s-a prevăzut.

„Ceva s-a schimbat în Europa”, scrie LA STAMPA din Torino, care salută cu entuziasm decizia premierului britanic Gordon Brown de a nu participa la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Cu toate că disputa olimpică este din ce în ce mai dură şi protestele contra politicii chineze în Tibet mai vehemente, doar Comitetul Olimpic Internaţional consideră sportul şi politică două lucruri total diferite, remarcă la Viena DIE PRESSE

Atât republicanii, cât şi democraţii americani, scrie RHEINPFALZ din Ludwigshafen evidenţiază faptul că nu există o reţetă simplă pentru soluţionarea situaţiei din Irak. Însuşi candidatul republican John Mc.Cain este conştient de faptul că preţul acestui război nu mai este tolerabil. SUA pot reduce numărul soldaţilor din Irak, dar nu pot scăpa de răspunderea ce o poartă.

La Londra FINANCIAL TIMES este de părere că SUA au nevoie în prezent d mai mult realism în aprecierea situaţiei din Irak, unde complicatele conflicte etnice şi confesionale, încurajate şi mai mult prin ocupaţie, nu pot fi potolite, un succes strategic ne întrevăzându-se deocamdată.

DER STANDARD din Viena deplânge faptul că politicienii austrieci au pierdut şansa de a face la timp reclamă Europei, aşa încât acum sunt confruntaţi cu protestele cetăţenilor contra ratificării Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. A lupta pentru Europa înseamnă şi a lămuri acasă deciziile luate la Bruxelles.

Pornind de la pierderile uriaşe ale Fondului Monetar Internaţional de aproape un bilion de dolari, FRANKFURTER RUNDSCHSU remarcă faptul că situaţia nu ar fi devenit atât de dramatică, dacă băncile ar fi avut mai mult capital propriu. Dar directorii de bănci au jefuit pur şi simplu aceste capitaluri.

FRANFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG salută propunerea de alcătuire a unui cod de comportament pentru bănci, punând accentul pe faptul că această branşă şi-a pierdut în cea mai gravă criză financiară de decenii încoace tot ce a avut mai de preţ şi anume, încrederea acţionarilor, clienţilor, a clasei politice şi a opiniei publice.