1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Final de partidă

Scadenta demisie a preşedintelui Germaniei, Christian Wulff, a avut loc după ce Procuratura a cerut suspendarea imunităţii şefului de stat, caz lipsit de precedent în istoria Germaniei,

Prea tîrziu şi-a luat Christian Wulff inima în dinţi spre a-şi anunţa demisia. A făcut-o în timp ce în ţinuturile renane carnavalul se află în toi, a făcut-o după o vizită oficială în Italia, dar după ce, prin comportamentul său, adusese deja foarte grave prejudicii celei mai înalte funcţii în stat.

Cererea procuraturii de a-l priva pe Wulff de imunitate a fost pasul care a făcut iminentă demisia. Este şi motivul pentru care editorialiştii au comentat-o încă înainte ca ea să fi avut oficial loc, interpretînd-o şi din perspectiva singularităţii sale.

Ca parlamentul să ia o decizie în privinţa suspendării imunităţii preşedintelui statului constituie un novum absolut în istoria postbelică a Germaniei şi cu atît mai dramatice ar putea deveni şi consecinţele politice ale cazului Wulff - notează într-un ton premonitoriu DIE WELT pe prima pagină.

"Este penibil ca un preşedinte care a devenit şi obiectul satirelor politice şi personajul cel mai luat peste picior de cluburile şi asociaţiile de carnaval, pentru care ne ruşinăm, să mai poată rămîne în funcţie. Dar un preşedinte urmărit de justiţie şi pasibil de o pedeapsă penală - nu mai stîrneşte nimănui zîmbete. Cazul este de-a dreptul tragic" - dă de înţeles MANNHEIMER MORGEN.

Cît despre Wulff, fie că vrea să accepte sau nu crudul adevăr, în conştiinţa opiniei publice el a lăsat o pată asupra funcţiei ce i-a fost încredinţată, scrie TAGES ANZEIGER. Ziarul elveţian anticipează şi consecinţele demisiei. Zvonurile au proliferat, iar dacă ar fi să se dea crezare unora dintre ele, onoarea pătată a lui Christian Wulff ar amplifica strălucirea bunului renume al cancelarei Merkel; alţii în schimb cred că şefa guvernului l-a lăsat pe preşedinte să cadă tocmai din teama de a nu-şi înnegri propria imagine..

Oricum, umbra întregii afaceri va fi foarte lungă, crede REUTLINGER GENERAL-ANZEIGER. Aceasta şi fiindcă, într-o analiză retrospectivă, STUTTGARTER ZEITUNG relevă că, pe de-o parte, Wulff nu a fost la înălţimea morală a funcţiei ce i-a fost încredinţată, încercările sale de a se justifica, de a se disculpa, aruncînd prin ele însele o jalnică lumină asupra relaţiei sale cu adevărul.

Dacă ar fi dispus de demnitatea ce incumbă celei mai înalte funcţii în stat, Wulff, potrivit ziarului, ar fi trebuit să scutească opinia publică de teatrul politic din ultimele săptămîni şi luni. N-a făcut-o fiindcă a fost victima propriilor sale slăbiciuni, dar ponoasele le trage întreaga Germanie, inclusiv Angela Merkel deşi ea se află la zenitul propriei popularităţi.

Indiferent dacă deocamdată Christian Wulff stă sub incidenţa prezumţiei de nevinovăţie, cert este că el şi-a pierdut onoarea, fiindcă în cercurile în care se învîrtea el nu a mai trasat liniile despărţitoare între relaţiile particulare de prietenie şi privilegii.

Faptul că tocmai procuratura a preluat cazul demonstrează că Wulff nu este victima unei campanii de presă, adaugă SÄCHSISCHE ZEITUNG.

Ci e victima propriei sale fragilităţi morale, a carenţei de verticalitate. Dacă ar fi dispus de aceste minime calităţi ar fi trebuit să demisioneze deja după primele bănuieli care au planat asupra integrităţii sale morale - scrie PFORZHEIMER ZEITUNG.

Cît despre cancelara Angela Merkel, în afara autorităţii sale ea nu dispune de vreun mijloc spre a-l fi destituit pe Wulff din funcţie. "El este singurul care poate să pună capăt blocadei în care s-a automanevrat, atît el cît şi funcţia. Pentru a fi făcut acest pas ar fi avut nevoie de caracter, demnitate, onestitate, calităţi sine qua non pentru un şef de stat. Calităţi de care Wulff nu dispune", deduce şi NEUE WESTFÄLISCHE.

Abia ameninţat de pierderea imunităţii s-a decis Wulff să taie nodul gordian şi să arunce prosopul. Şi acum? Este oare pîndită Germania de o criză de stat, dat fiind că în intervalul a numai doi ani doi preşedinţi au demisionat? se întreabă SÜDDEUTSCHE ZEITUNG şi răspunde: Funcţia suprapartinică este pîndită de primejdia de a fi discreditată prin discordii inter-partinice. Constituţia Germaniei suportă însă şi o astfel de situaţie. Preşedintele trebuie să stea deasupra zilnicelor activităţi politice, fără însă a fi ferit de a deveni el însuşi, obiectul acestora. Angela Merkel, coaliţia şi opoziţia au datoria de a afla un nou preşedinte care să facă onoare statului şi constituţiei.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu