Final de partidă?

Nu-ţi fă chip cioplit

sună biblica poruncă. Cu o viteză meteorică, aidoma unui deus ex machina, baronul Karl-Theodor zu Guttenberg şi-a făcut apariţia pe scena politică de la Berlin.

Bine sfătuit de experţii PR, exploatîndu-şi la maximum nobila origine, plăcuta înfăţişare şi excelentele relaţii cu anumite segmente ale mass media, fostul ministru al economiei în fosta coaliţie, actual ministru al apărării în guvernul conservator-liberal, a devenit şi cel mai îndrăgit om politic, idolul unei generaţii de alegători saturată de caracterul insipid şi anost al castei guvernanţilor.

Era aproape firesc ca în eventualitatea unui faux pas, dizgraţia să fie pe măsura admiraţiei. Şi totuşi, s-a întîmplat altfel. Că sprijinul imediat şi neprecupeţit i-a venit din partea unor colegi ai coaliţiei guvernamentale, nu e de mirare.

Surprinzător este că cetăţenii, într-o copleşitoare proporţie, au rămas de partea ministrului apărării, chiar şi după ce s-a aflat că teza sa de doctorat conţine mult prea multe pasaje copiate din internet fără precizarea sursei, după ce mea culpa sa a fost aproape la fel de vulnerabilă ca textul tezei, după ce, cu aplombul obişnuit, baronul, poreclit între timp copy/paste, a declarat că nu renunţă la mandatul său, după ce în conferinţa de presă a aplicat un tratament selectiv jurnaliştilor, primindu-i pe unii, excluzîndu-i pe alţii, consternînd aproape întreaga branşă.

Foarte seriosul şi influentul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, din al cărui cuprins teza lui zu Guttenberg conţine în capitolul introductiv un pasaj reprodus, illo tempore, cvasi tale quale, a publicat în ediţia sa de duminică pagini întregi consacrate scandalului ce face valuri şi dincolo de frontierele Germaniei, insistînd pe ideea că relaţia autorului defectuoasei teze cu adevărul nu este ideală nici în contextul exercitării funcţiei sale ministeriale. Exemplele nu lipsesc, sunt de notorietate publică, greu de contestat.

Deşi între timp baronul a renunţat la titlul de doctor spre a-şi salva mandatul, gest salutat de cancelarul Angel Merkel, pagubele morale produse de întreaga afacere se adîncesc.

Pînă mai deunăzi, luminoasa figură a lui Karl Theodor zu Guttenberg înnobila bunul renume al micuţei dar selectei Universităţi din Bayreuth, unde vlăstarul străvechii familii de aristocraţi îşi susţinuse găunoasa teză obţinînd calificativul suprem summa cum laude.

Acum, titlul de doctor la care cu superbie zu Guttenberg a renunţat în cele din urmă, cerînd să-i fie, conform regulamentului, retras, umbreşte nu doar prestigiul academicei instituţii din oraşul de care se leagă şi numele lui Richard Wagner, ci pune sub semnul îndoielii şi onestitatea procedurilor prin care se ajunge la un titlu lipit pe viaţă de numele persoanei care l-a obţinut.

Prin tradiţie, în baza unei relaţii de deplină încredere, membrii unei comisii de doctorat nu supun teza candidatului, la probele de plagiat. Dar de cînd internetul a uşurat fraudulos pînă şi efoturile cerute de înaltele studii, de cînd ministrul aristocrat, apreciat şi pentru afişata şi programatic enunţata sa dragoste de adevăr şi autenticitate, a recurs la serviciile mediului digital, vigilenţa este de rigoare.

Între timp, o nedemnă vocabulă hibridă googleberg, conotează căile ilicite de redactare a unei lucrări ştiinţifice…

Bagatelizînd cazul zu Guttenberg, susţinătorii necondiţionaţi, din indiferent ce motive, ai ministrului apărării şi a rămînerii sale în funcţie, diminuează gravitatea delictului de plagiat, devalorizînd şi titlul de doctor, nici moştenit, nici transmisibil, ci dobîndit, în majoritatea cazurilor, prin eforturi, sacrificii, ani îndelungaţi de studii şi renunţări.

Şi mai gravă este impresia, altminteri deja acreditată, că judecarea unui delict ar putea fi influenţată, pînă şi într-o venerabilă democraţie, de rangul social şi de statutul politic al celui care l-a săvîrşit, cu sau fără voie.

Este de fapt umbra cea mai lungă şi care se va risipi cel mai greu, chiar la multă vreme după ce cazul zu Guttenberg va fi ieşit din vizorul mass media şi din orizontul actualităţii.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu