1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Filme româneşti la Bonn

În cadrul Zilelor filmului românesc au fost prezentate la Bonn pelicula „Cocoşul decapitat“, ecranizarea romanului omonim scris de Eginald Schlattner, şi „A fost sau n-a fost“, în regia lui Corneliu Porumboiu.

default

Scriitorul Eginald Schlattner

Evenimentul a fost organizat de Consulatul General al României, postul Deutsche Welle, oraşul Bonn şi Cinemateca din Bonn. Cu ocazia aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007, Cinemateca din Bonn prezintă în această lună filme din cele două ţări. Alături de „Cocoşul decapitat“ şi „A fost sau n-a fost?“ din România este proiectată şi pelicula „Warden of the Dead“ a regizorului bulgar Vladimir Georgiev.

Pe 18 ianuarie, cinefilii din Bonn vor avea ocazia să vizioneze filmul lui Cristian Mungiu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“ în original. Pelicula a câştigat trofeul Palme d’Or la Festivalul de la Cannes şi marele premiu al Academiei Europene de Film.

Prospeţime şi umor

Sigrid Limprecht de la Cinemateca din Bonn a declarat că este fascinată de cinematografia românească:

„Filmele româneşi au subiecte serioase şi dificile, le prezintă însă cu un umor care n-are egal. Restul ţărilor post-socialiste produc filme mai triste, mai întunecate, după principiul „Vai de noi, vine capitalismul!“, însă România ne oferă o prospeţime care ne încântă mereu.“

Filmul „Cocoşul decapitat“, o coproducţie între România, Germania, Ungaria şi Austria, a fost prezentat publicului german în sala de spectacole a Muzeului Renan din Bonn. La eveniment au participat şi autorul Eginald Schlattner şi criticul Wolfgang J. Ruf, co-scenarist şi colaborator al regizorului Radu Gabrea.

Scriitorul şi ecranizarea romanului său

Autorul transilvănean în vârstă de 74 de ani

s-a arătat impresionat de ecranizarea romanului "Cocoşul decapitat":

„Eu sunt convins că este un film în sine, per se, cu o enormă putere de transfigurare şi de mijlocire, de transmitere a unei realităţi care caracterizează ţara noastră, a caracterizat-o şi atunci şi o caracterizează şi astăzi: acest conglomerat, sau această coabitare a multor neamuri, multor culturi, multor tradiţii.”

Chiar şi decorul din peliculă îi trezeşte amintiri preotului luteran din Roşia: printre altele, în film apar piese de mobilier din casa lui Eginald Schlattner, tablouri autentice şi chiar fotografiile de nuntă ale părinţilor.

Autorul este de părere că filmul nu trebuie raportat la carte, fiind o operă de artă proprie, astfel încât faptul că scenariştii au schimbat multe aspecte ale acţiunii nu trebuie privit ca dezavantaj:

„Şi eu care am scris cartea văd acest film de fiecare dată deconectat, decomandat. Nu mă interesează în ce măsură există termeni de comparaţie, că s-a depăşit cadrul, sau anumite detalii, sau anumite caractere au fost îmbogăţite, chiar şi acţiunea, ci eu mă uit la el ca la un film şi dacă îl raportez la ceva, atunci îl raportez la amintirile mele directe din timpul acela.”

Hermannstadt Europäische Kulturhauptstadt 2007

Pitorescul oraş transilvănean Sibiu, în care au fost filmate câteva scene din "Cocoşul decapitat"

În discuţiile cu publicul din Bonn, co-scenaristul lui Radu Gabrea, Wolfang Ruf, a explicat de ce l-a interesat acest subiect al saşilor transilvăneni şi al universului multicultural din Ardealul anilor 40:

„Când am citit romanul domnului Schlattner, pe care mi l-a recomandat prietenul meu româno-german Radu Gabrea, regizorul şi scenaristul principal al filmului, am spus direct că trebuie să realizăm acest film, deja din motiv că acest fragment al realităţii europene a fost uitat, şi nu mai există decât în sufletele şi în inimile unei minorităţi. Este important să cunoaştem această lume, dacă vrem să construim o Europă nouă, pentru că ne arată că pot fi găsite pretutindeni pe bătrânul continent astfel de tradiţii autentice, pe care le putem aborda.”

Gloria amintirilor "revoluţionare"

Şi filmul lui Corneliu Porumboiu „A fost sau n-a fost?“, câştigător al premiului Camera d’Or la Cannes, tematizează trecutul, este însă vorba de cel recent: de evenimentele din decembrie 1989.

Sigrid Limprecht de la Cinemateca din Bonn, care a vizionat acest film pentru prima dată în 2006 la Festivalul de la Cannes, explică în felul următor de ce l-a ales pentru publicul din Bonn:

„Filmul este fantastic, m-a mirat foarte mult că nu a fost distribuit de cinematografe în anul acesta. Pelicula tematizează starea post-socialistă şi amintirile legate de ceea ce crede fiecare că ar fi făcut în timpul revoluţiei, în contrast cu ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Totul se învârte în jurul întrebării „A fost cu adevărat aşa sau n-a fost?“, iar această abordare este atât de amuzantă şi distractivă, încât toţi spectatorii pot savura povestea, şi cei care n-au trăit evenimente de acest fel.“

Filmul realizează o frescă ironică a eroilor absenţi ai revoluţiei. Într-un orăşel la est de capitală, patronul semidoct al unui post TV local organizează un talk show cu doi invitaţi care îşi împărtăşesc amintirile gloriei de revoluţionari, deşi nici unul dintre ei nu participase activ la evenimente. Umorul inteligent şi savuros al regizorului Porumboiu i-a cucerit pe spectatorii din Bonn, care au aplaudat la sfârşitul filmului.