1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Festivalul Naţional de Teatru - un maraton teatral de nouă zile

În perioada 31 octombrie - 8 noiembrie se desfăşoară la Bucureşti cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), produs de Uniunea Teatrală din România.

default

Deşi a avut de suferit de pe urma reducerii substanţiale a bugetului, festivalul oferă un program extrem de bogat şi interesant nu doar în piese ci şi în multe alte evenimente adiacente, cum ar fi prezentări de carte, filme sau conferinţe. Organizatorii promit "un maraton teatral de nouă zile".

Medana Weident a stat de vorbă cu directorul artistic al festivalului, Cristina Modreanu, despre actuala ediţie, despre evoluţia teatrului românesc în ultimele două decenii.

Medana Weident: Doamna Cristina Modreanu, conduceţi Festivalul Naţional de Teatru, un festival care a devenit între timp unul internaţional. Ce v-aţi propus pentru actuala ediţie, ce aduce nou FNT în 2009?

Cristina Modreanu Theaterkritikerin und Leiterin des Nationalen Theaterfestivals FNT

Cristina Modreanu, critic de teatru şi director artistic al FNT

Cristina Modreanu: Am încercat să ne concentrăm pe ceea ce se numeşte "Romanian showcase", să prezentăm cele mai bune producţii din stagiunea trecută. Din păcate partea internaţională a festivalului a fost grav afectată de reducerea bugetului în acest an de criză, însă ca niciodată spectacolele româneşti din stagiunea 2008/ 2009 sunt foarte reuşite. Este o stagiune care prezintă spectacole cu estetici foarte diferite, care pot interesa un spectru larg, atât în ce priveşte publicul cât şi specialiştii, aşa încât focusul principal al acestei ediţii este pe această selecţie a celor mai bune spectacole din stagiunea trecută. De asemnea, avem un moment special dedicat lui Eugen Ionesco, de la a cărui naştere se împlinesc 100 de ani. Vom avea trei "Cântăreţe chele" la Bucureşti - una venind de la Paris, cu sprijinul Institutului Francez din Bucureşti, celelalte două de la Teatrul Naţional din Cluj şi de la Teatrul German de Stat din Timişoara. Alte momente speciale sunt selecţia de spectacole semnate de regizori aflaţi la debut, dar care sunt voci deja foarte interesante în teatrul românesc, precum şi o serie de filme dedicate unor personalităţi din teatrul lumii, în încercarea de a păstra contactul cu scena internaţională, chiar dacă bugetul nostru a fost afectat în acest an.

Medana Weident: Vorbiţi de păstrarea contactului cu scena internaţională. Pornind de la ediţiile precedente ale FNT, care sunt rezultatele acestei cooperări sau comunicări cu realizatorii de teatru din Europa şi întreaga lume? Ce v-aţi propus pe mai departe în acest sens?

Cristina Modreanu: Am încercat să construim acest contact din două direcţii, pe de o parte încercând să avem invitaţi din străinătate, atât spectacole cât şi programatori internaţionali, jurnalişti şi critici de teatru, din Europa şi nu numai, pe de altă parte am încercat să pătrundem noi în spaţiul cultural european prin aceste contacte pe care le dezvoltăm cu partenerii din alte ţări. După primul "Romanian showcase", pe care l-am realizat anul trecut, câteva din spectacolele prezentate în FNT au fost invitate la festivaluri din străinătate - acesta a fost primul şi cel mai important aspect. Nu au fost atât de multe spectacole câte ne-am fi dorit, dar a fost un început destul de bun. La fel, avem un rezultat important prin editarea unui număr special al revistei americane "Theatre", dedicat teatrului românesc, un număr care a luat naştere în urma acestei experienţe. Tom Seller, editorul revistei, o va lansa în cadrul festivalului din acest an. E o foarte bună prezentare pentru publicul de limbă engleză din lumea teatrului şi nu numai. Încercăm totodată să ducem mai departe în acest an informaţiile despre teatrul contemporan, organizând un simpozion cu tema "Teatrul românesc după 20 de ani", împreună cu Asociaţia internaţională a criticilor de teatru, secţia română. Rezultatele acestor lucrări care vor fi prezentate despre personalităţile marcante, influenţele şi tendinţele înregistrate în aceşti 20 de ani în teatrul românesc, vor constitui un volum bilingv, care va fi trimis tuturor partenerilor noştri, ca o bază de informaţie despre ceea ce s-a întâmplat în teatrul românesc în acest timp.

Szene aus Die kahle Sängerin von Eugen Ionesco

Scenă din "Cântăreaţa cheală", producţie a Teatrului German de Stat din Timişoara

Medana Weident: În timpul festivalului se desfăşoară şi "Zilele culturii germane" cu un program foarte bogat şi divers, de la proiecţii de film, mese rotunde şi până la concerte de muzică clasică, sub motto-ul "20 de ani de libertate - 20 de ani de la căderea Zidului din Berlin", în program făcându-se referire şi la spectacolul Teatrului German de Stat din Timişoara "Cântăreaţa Cheală", pe care l-aţi menţionat mai devreme. Prezenţa germană la FNT are deja tradiţie.

Cristina Modreanu: Anul trecut am avut un important invitat din spaţiul german, trupa Rimini Protokoll, care a prezentat la Bucureşti "Das Kapital", un spectacol foarte controversat aici, pentru că e nu doar un subiect delicat, dar are şi o estetică nemaiîntâlnită în teatrul românesc. De fapt intenţia noastră în invitarea grupurilor din afara ţării este tocmai aceasta, de a prezenta noi estetici şi cele mai importante tendinţe ale momentului - Rimini Protokoll tocmai fusese distins anul trecut cu premiul " Noi realităţi teatrale" - deci am considerat important ca acest premiant cât şi alţii - Alvis Hermanis - să fie prezenţi la Bucureşti pentru ca publicul şi artiştii din România să afle care sunt tendinţele în teatrul lumii.

Anul acesta avem spectacole ale Teatrului German de Stat. Publicul de limbă germană va avea contactul cu această trupă, care este una pe cale să renască. Are un nou director, un nou management, care menţine foarte bine legătura cu teatrele de limbă germană din afară, are şi invitaţi din străinătate care montează spectacole, deci e o prezenţă din ce în ce mai activă şi aceasta se va vedea şi în festivalul din acest an. De asemenea, vom lansa cartea profesorului Hans Thies Lehmann, "Teatrul postdramatic", o carte care a făcut valuri în peisajul teatrului internaţional, începând din 1999, când a apărut, intrând în bibliografiile internaţionale. Profesorul Lehmann a fost anul trecut la Bucureşti şi a ţinut o conferinţă pe această temă, iar anul acesta va fi din nou prezent pentru lansarea cărţii în limba română, tradusă de Victor Scoradeţ, unul dintre cei mai importanţi germanişti de la noi, responsabil cu traducerea a foarte multe piese din teatrul de limbă germană, piese care au intrat în repertoriile teatrelor din România.

Medana Weident: Aţi amintit de tendinţele teatrului european, al teatrului lumii, care sunt tendinţele teatrului românesc la 20 de ani de la transformările politice şi care sunt problemele cu care se confruntă?

Cristina Modreanu: Pe lângă problemele de buget, care anul acesta sunt comune tuturor şi multor evenimente din Europa, problemele sunt acelea de acceptare a noilor tendinţe - probabil că se întâmplă ceva asemănător peste tot în lume - dar teatrul românesc este în mod particular unul destul de tradiţionalist, destul de conservator în unele puncte ale sale, aşa încât pentru tineri, pentru noile voci, atât cei din domeniul dramaturgiei, cât şi aceia care încearcă să inoveze din punct de vedere estetic, e destul de greu să se facă auziţi, să se facă văzuţi. De aceea festivalul încearcă să prezinte aceste noi voci în categoria "Debut în FNT" şi în selecţia pe care o fac, încerc întotdeauna să fiu atentă la noile tendinţe şi să le aduc pe această platformă importantă, pentru a fi văzute de cât mai multă lume şi înţelese, sper eu, de public. De altfel prin invitarea din străinătate a unor trupe care au estetici foarte speciale, aş vrea ca acestea să contribuie la deschiderea publicului, a minţii şi a punctelor de vedere ale specialiştilor din domeniu.

Medana Weident: Există o diferenţă între teatrul care se joacă la Bucureşti şi cel din provincie? Au realizatorii de teatru din provincie mai mult curaj? Sunt teatrele bucureştene mai conservatoare, mai puţin dispuse la risc? Aşa am impresia.

Cristina Modreanu: În Bucureşti se înregistrează o tendinţă de comercializare a teatrului, cum se întâmplă în foarte multe capitale europene. Dorinţa de succes, de creştere a box office-ului duce la alegerea unor titluri şi a unor regizori, a unor actori foarte mari, a unor vedete, care asigură o afluenţă de public foarte mare. Într-adevăr din acest punct de vedere, aţi observat foarte bine că provincia este mult mai curajoasă, ea nu pune neapărat pe primul plan numărul de bilete vândute. Acolo îşi mai găsesc câte un loc de laborator anumiţi regizori, care pot să lucreze mai intens cu o trupă. În provincie actorii nu sunt prinşi de televiziune, de reclame, de alte ispite care-i scot din teatru şi care le strică ritmul foarte necesar lucrului cu regizorul, aşa încât deseori în provincie spectacolele sunt mult mai interesante decât în Bucureşti. Gustul pentru risc nu e tocmai un lucru comun teatrului românesc, din păcate. Sunt destul de puţini cei care au curajul să rişte estetic, şi aceasta, într-adevăr se întâmplă de cele mai multe ori în provincie, pentru că presiunea asupra "succesului" e puţin mai scăzută. Şi nu întotdeauna succesul la public e o garanţie a calităţii unui spectacol.

Szene aus der franzözischen Inszenierung von Jean-Luc Lagarce der Kahlen Sängerin

"Cântăreaţa cheală" în regia lui Jean-Luc Lagarce este unul din momentele de vârf ale FNT, 2009. Fotograf: Brigitte Enguerand

Medana Weident: Ce ecou are Festivalul de Teatru în rândul publicului tânăr?

Cristina Modreanu: Publicul tânăr a devenit foarte interesat, mai ales de la ultimele ediţii ale FNT, la care a văzut şi spectacole din străinătate. Tinerii sunt în general foarte greu de convins să vină la teatru, ceea ce e o realitate şi în multe alte societăţi europene şi din întreaga lume. Am încercat prin metodele de comunicare şi de promovare să-i atragem, am încercat să promovăm festivalul în mediul online, pentru că tinerii sunt foarte activi acolo, să dezvoltăm website-ul festivalului, să ne ataşăm unei reţele de bloggeri culturali, care sunt foarte bine văzuţi în acest mediu, şi am reuşit anul trecut să avem un important număr de tineri în public, mulţi dintre ei sunt studenţi ai universităţilor din Bucureşti, în special a celei de teatru şi film, şi sper ca prin ei să ducem mai departe vestea depre faptul că festivalul încurajează noile tendinţe şi că îşi pot găsi în programul festivalului aspecte de interes.

FNT Poster

Medana Weident: Revenind la ediţia din acest an a FNT, puteţi enumera câteva din momentele de vârf ale acestui "maraton teatral"?

Cristina Modreanu: E foarte greu când ai făcut deja o selecţie să mai faci una, dar aş începe, să zicem invers, cu numele mai noi din teatrul românesc, tocmai pentru că am vorbit de tineri care-şi pot găsi printre ei corespondenţi nu numai în vârsta autorilor spectacolelor, ci şi în temele pe care aceştia le tratează şi în felul de a privi lucrurile. E ceva comun în aerul vremii între aceste generaţii şi aş aminti aici autori de spectacole, precum Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, Alexandra Badea, Vlad Massaci, Cristi Juncu. Unii dintre ei abordează teme moderne - Gianina Cărbunariu montează chiar o piesă de-a ei, Radu Afrim "Pillow Man", Vlad Massaci o piesă de Jon Fosse, dar şi noi interpretări ale unor clasici. De pildă Cristian Juncu reinterpretează "Furtuna" de Shakespeare într-o montare foarte specială. Prezente sunt, desigur, şi numele mari, numele pe care, când trezeşti un român, ţi le poate spune şi trezit din somn, cum ar fi Mihai Măniuţiu, Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Alexander Hausvater, Dragoş Galgoţiu, practic toată lumea bună a teatrului românesc. Nu-mi place să fac enumerări pentru că poţi omite pe câte cineva. Mai este şi generaţia, să zicem de mijloc, care e foarte puternică şi destul de inovativă, care lucrează foarte bine cu actorii - mă gândesc la Ada Lupu, Claudiu Goga, sunt oameni foarte serioşi, care fără să fie ultraspectaculoşi, înţeleg foarte bine lucrul cu actorul şi au un respect pentru publicul lor, care aşteaptă mereu ceva nou. Apoi, cred că foarte interesantă va fi pentru tânăra generaţie - dar sper că nu doar pentru aceasta - secţiunea de filme în nocturnă, proiecţiile pe care noi le organizăm împreună cu Institutul Francez din Bucureşti, dedicate unor personalităţi din teatrul lumii şi nu în cele din urmă conferinţele, de care am vorbit, iată, mai puţin, dar care reuşesc să ne pună din nou în legătură cu teatrul lumii. Vom afla, de exemplu, în trei zile de conferinţe de la regizorul american Richard Schechner, un "monstru al avangardei americane", care a fost traiectoria performance-ului în teatrul american. Performance e un termen pe care noi l-am împrumutat, dar care încă nu-i acoperit în realitate, în teatrul românesc. Vom avea şi conferinţe susţinute de oaspeţi polonezi, invitaţi cu ajutorul Institutului Polonez, un eveniment special în anul Grotowski, şi un critic britanic, Aleks Sierz, autorul unui volum intitulat "In-Yer-Face Theatre", care analizează teatrul dramatic, pornind de la operele unor Sarah Kane, Mark Ravenhill, autorii turbulenţi, am putea spune, ai anilor 90. Sunt lucruri despre care se ştie puţin în teatrul românesc şi cred că e bine să fie cunoscute.

Medana Weident: Ce v-aţi dori pentru ediţiile viitoare ale FNT, pe lângă, desigur, o mai bună finanţare?

Cristina Modreanu: Am descoperit anul acesta, tocmai din cauza reducerii bugetului, că e foarte important să lucrezi cu cât mai mulţi parteneri, să găseşti suport în cât mai multe instituţii, să colaborezi cu oameni care au idei comune, pentru că împreună poţi să faci lucrurile mai bine. Colaborăm cu Institutul Cultural Român din Bucureşti, care ne oferă un sprijin important, cu institutele culturale străine, de pildă cel francez sau cel polonez şi cred că unul din lucrurile pe care mi le doresc este să dezvoltăm cât mai mult reţeaua de parteneri, pe care să ne putem sprijini, pentru că niciodată nu poţi să ştii ce vine, iată criza ne-a dovedit că este aşa şi mi-aş dori un suport mai consistent din partea Ministerului Culturii, care a iniţiat de fapt festivalul în 1990, pe măsura importanţei acestuia în peisajul culturii româneşti.

Medana Weident: Vă mulţumesc pentru această discuţie şi vă doresc mult succes atât la actuala ediţie a FNT, cât şi la cele viitoare.

Cristina Modreanu: Mulţumesc foarte mult pentru discuţie şi pentru sprijin.

Autor: Medana Weident
Redactor: Ioachim Alexandru