1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Ferment cultural pe web

Pasionaţii de cultură au la dispoziţie o nouă adresă pe internet: revista online „Levure Littéraire” e o publicaţie multiculturală şi multidisciplinară, care adună laolaltă literatură, artă plastică şi muzică.

Carmen Francesca Banciu

Carmen Francesca Banciu

Proiectul a fost iniţiat în Franţa, în urmă cu aproape doi ani, dar succesul lui a început să-şi ceară drepturile din ce în ce mai clar, în ultimul timp. Revista colaborează cu artişti din 149 de ţări şi cu fundaţii culturale, de pildă Societatea Dante Alighieri, Centrul canadian de arte Shenkman, sau Observatorul european de plurilingvism. Cu redacţii în Europa, Statele Unite şi Canada, Levure Littéraire intenţionează să creeze o sinergie de poezie, proză, interviuri, muzică, expresii fotografice şi de pictură, prezentate – deocamdată – în zece limbi. Lavinia Piţu a stat de vorbă la Berlin cu scriitoarea Carmen Francesca Banciu, directorul adjunct al revistei, despre un proiect modern, care abordează arta contemporană, într-o manieră la fel de contemporană.

DW: Carmen Francesca Banciu, ce v-a determinat să vă implicaţi în acest proiect?

CFB: Revista a fost iniţiată de autoarea Rodica Drăghincescu si pentru că m-a invitat de la primul număr al ei, am participat la început în calitate de colaboratoare. Dar eu mi-am dorit dintotdeauna să fac o astfel de revistă. Ea a pus-o pe picioare şi m-a invitat să particip. Revista se numeşte Levure Littéraire, adică „drojdie literară” -un ferment care să facă să crească aluatul cultural.

DW: Şi cum faceţi acest aluat să crească?

CFB: În primul rând, ne dorim să lărgim acest univers cultural, legătura dintre limbi, naţiuni şi culturi, ceea ce de fapt se poate realiza foarte bine prin intermediul internetului. Dat fiind faptul că trăim într-o lume globală şi că nu mai putem să ne reducem la naţiuni şi naţionalităţi şi că trebuie să facem o legătură între noi toţi, revista vrea să pună în practică acest concept, din punct de vedere cultural. Am început cu mai puţine limbi, dar acum colaboratorii noştri vin din foarte multe ţări.

DW: Ce găseşte cititorul pe site-ul vostru?

CFB: Literatură, poezie, proză, eseuri, interviuri, artă, avem şi artă video, muzicieni. Dar dezvoltăm din ce în ce mai mult, vom adăuga şi mai multe domenii. Deci avem între altele artişti plastici care creează „pe hârtie”, cum s-ar spune, dar şi unii care creează numai virtual. Suntem deschişi pentru tot şi pentru toate. Pe unii îi facem noi cunoscuţi, iar alţii sunt deja renumiţi şi ne onorează cu prezenţa lor. Suntem foarte încântaţi că artişti şi scriitori internaţionali de renume sunt încântaţi să publice la noi.

DW: Care sunt criteriile pe baza cărora îi alegeţi?

CFB: La început, am crezut că trebuie să începem modest, dar ne-am dat seama că nu e bine, pentru că noi vrem calitate şi trebuie să le cerem şi lor calitate. Aşa că exigenţele noastre în privinţa calităţii au crescut de la număr la număr. Am avut curaj şi am văzut că reuşim.

DW: Cum arată procesul de selecţie? Căutaţi artiştii sau se prezintă ei?

CFB: La fiecare număr avem o temă. Tema numărului actual este “Visul” / „Visătorul”. Următoarea temă va fi “A fi sau a avea; istoria secretă a lucrurilor”. Publicăm tema pe internet şi primim materiale relevante, legate de tema respectivă. Dar avem şi invitaţii concrete, invităm oameni care credem că au ceva de spus despre tema respectivă. Nu mi s-a întâmplat practic decât foarte rar, să spună cineva că nu are nimic de scris pe o anumită temă.

DW: Puteţi să-mi daţi câteva nume sonore de artişti cu care colaboraţi?

CFB: De exemplu, din spaţiul de limbă germană, Werner Fritsch, Ulrike Draesner, Tanja Langer, Eginald Schlattner. Din spaţiul de limbă franceză îmi vine în minte chiar Rodica Drăghincescu, iniţiatoarea proiectului. Avem şi artişti tineri, care prin intermediul nostru vor avea posibilitatea să-şi extindă publicul. De exemplu un artist foarte talentat, Bodo, George Bodocan, venit din România. Trăieşte la Paris, unde a venit singur şi s-a impus acolo. Alte nume ar fi Elisabeth Ochsenfeld, originară din România, care trăieşte la Heidelberg, Ron Whitehead, din SUA, Roxanne Brousseau Felio, din Canada. Există redacţii în mai multe ţări: o redacţie în Italia, una în Franţa, Serbia, în SUA sunt două, în Canada, în Romania, în Germania.

DW: Artiştii pe care îi prezentaţi creează în exclusivitate pentru Levure Littéraire sau vă pun la dispoziţie materiale existente?

CFB: Sigur că ne bucurăm foarte mult, dacă cei cu care colaborăm scriu sau fac ceva special pentru noi. Dar nu putem încă să pretindem de la ceilalţi să scrie numai pentru noi. Dacă au deja materiale care se potrivesc cu tema nostră, le republicăm. Dar intenţia noastră este să ajungem la nivelul la care să se scrie pentru noi şi să putem traduce. În acest moment, publicăm în mai multe limbi. Dar nu există o unitate, de pildă trei limbi principale, în care să apară toate textele.

DW. Cei care lucrează pentru revistă sunt voluntari?

CFB. Deocamdată da, dar intenţia noastră este să cerem ajutorul unor instituţii din Germania şi din Franţa, astfel încât să putem lucra mai mult şi să facem traduceri în mai multe limbi. Atuul revistei este multilingvismul şi multidisciplinaritatea, care creează o legătură, o reţea culturală internaţională. Şi atunci trebuie să obţinem cât mai multe traduceri şi nu putem să “exploatăm” oamenii la nesfârşit. Deosebit de activi sunt cei din SUA, Serbia si Canada. Există de asemenea un colegiu director internaţional. Responsabilităţile principale cad în sarcina directorului general, Rodica Drăghincescu şi a mea.

DW: Care sunt, în momentul de faţă, şansele unei finanţări externe?

CFB: Începând cu numărul viitor, oferim burse. Am intrat în legătură cu Fundaţia Ochsenfeld, care dă anul acesta două burse “Artists in Residence” unor artişti, pe care urmează să-i aleagă un comitet de la Levure Littéraire. Bursele constau într-o şedere de nouă zile la Heidelberg şi Frankfurt. Vom mai oferi un premiu pentru debut, pe care ne străduim acum să-l finanţăm. Însă avem cărţi bune şi lucrăm cu toată forţa. Revista există de un an şi jumătate, dar se dezvoltă din ce în ce mai dinamic. Intenţia noastră este de a colabora cu alte instituţii culturale şi de a crea o reţea care să reziste presiunilor economice asupra culturii şi artelor. Dorim să devenim o punte de legătură în acest sens.