1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Femeile şi extremismul de dreapta

Dominată de regulă de bărbaţi, mişcarea de extremă dreaptă, neo-nazistă nu exclude fetele şi femeile din baza şi structurile ei ierarhice. Ce rol deţin însă femeile pe această "scenă"?

default

Unul din simbolurile extremismului de dreapta

La această mai puţin obişnuită întrebare a încercat între altele să afle un răspuns şi simpozionul organizat la Berlin de Fundaţia Friedrich Ebert, apropiată partidului social-democrat.

Prezenţa femeilor în conducerea unor partide, guverne şi state a luat o anvergură impresionantă în ultimii ani determinîndu-i pe nu puţini specialişti să se întrebe în ce măsură se poate vorbi şi de o feminizare a politicii sau a modului de exercitare a prerogativelor puterii.

Întrebarea devine însă de-a dreptul provocatoare atunci cînd ea vizează mişcarea de extremă dreaptă sau neo-nazistă.

„Femeile şi extremismul de dreapta” constituie tema de studiu a unei echipe de cercetare de pe lîngă Universitatea din Göttingen. O parte din rezultate au fost comunicate la Berlin în cadrul simpozionului organizat de Fundaţia Friedrich Ebert, care şi-a propus să distingă rolul masculinităţii şi al feminităţii în bagajul ideologic al acestei mişcări.

De ce se înrolează femeile în scena de extremă dreaptă? Renate Bitzan, fondatoarea grupului de lucru crede că :” În mod tradiţional nu imaginea feminităţii ci reperele ideologice sunt cele care atrag atît femeile cît şi bărbaţii în aceste mişcări: comunitatea etnică, rasa, naţiunea”.

Între aceste coordonate există însă o amplă gamă de nuanţe începînd de la tradiţionalul clişeu al femeii mamă pînă la feminismul naţional. Totuşi, există o deplasare de accente spre variantele emancipatorii feministe: independenţa, competenţa, combativitatea, lupta declarată împotriva patriarhatului, sub egida feminismului.

Dacă violenţa are în rîndul femeilor angajate în scena de extremă dreaptă un grad de acceptanţă mult mai redus decît în cel al bărbaţilor, felul de a gîndi al celor două sexe nu se deosebeşte prea mult unul de celălalt fiind aproape la fel de rasist, naţionalist, xenofob, antisemit.

Articularea publică a convingerilor este în continuare un prerogativ „masculin”. Interesantă este popularitatea de care se bucură mai ales în noile landuri federale grupările, asociaţiile, organizaţiile feminine. Spiritul gregar, care dintotdeauna a deţinut un rol major în mişcările de extremă dreaptă, fasciste, neo-naziste , le insuflă tinerelor fete, mai ales celora din mediile rurale şi suburbane, sentimentul puterii, al recunoaşterii de către ceilalţi.

Simpozionul a relevat cel puţin două imperative în abordarea problematicii combaterii extremismului de dreapta: o diversificare a activităţii serviciilor de asistenţă socială şi pedagogică, prin programe speciale dedicate fetelor şi femeilor şi intensificarea confruntării critice în şcoli, cu rasismul şi cu varietatea formelor de discriminare. Ambele imperative reclamă însă fonduri suplimentare şi excelenţi specialişti.