Felicitări îngrijorate – Reacţia SUA faţă de alegerile din Irak

Preşedintele SUA George W. Bush a felicitat, duminică, Irakul cu ocazia primelor sale alegeri libere, cităm: ”Felicit poporul irakian pentru decizia sa de a respinge teroarea şi de a-şi conduce ţara pe drumul spre libertate şi democraţie. Felicitări, de asemenea, tuturor candidaţilor care s-au prezentat la aceste alegeri şi care-şi vor exercita noile funcţii de îndată ce rezultatele alegerilor vor fi oficiale.”

Republicanii americani au văzut în rezultatul alegerilor din Irak o confirmare a capacităţii poporului irakian de a instaura democraţia şi de a-şi asuma răspunderea pentru viitorul său – alegând libertatea. Căci aceasta trenuie aleasă, ea nu poate fi impusă, asemenea unei dictaturi. Alegerile legislative din Irak au reprezentat, prin urmare, o mişcare naţională către libertate.

În tabăra opoziţiei, şi anume a democraţilor americani, satisfacţia generală datorată succesului alegerilor din Irak, este însă umbrită de scepticism, după cum afirmă deputatul newyorkez Charles Rangel:
”Da, alegerile au fost, fără îndoială, încununate de succes, din perspectiva republicană. Dar eu nu cred că poporul american este de părere că rezultatul acestor alegeri a meritat preţul morţii celor 1200 de cetăţeni americani, al celor peste 20 000 de americani răniţi, şi al zecilor, dacă nu sutelor de mii de vieţi irakiene.”

Experţii SUA în problema irakiană speră ca învingătorii alegerilor din rândurile Alianţei şiite să găsească o cale de a-i integra în guvernul interimar şi pe suniţi, care, în mare majoritate, nu s-au prezentat la urne. Spre exemplu printr-unul din cele două mandate de vice-preşedinte, după cum sugerează Phil Marr de la Institutul american pentru Pace:
”Aş fi foarte surprins dacă nici unul din cei doi vice-preşedinţi nu ar reprezenta tabăra sunită. Întrebarea este însă dacă el va dispune de influenţa necesară în interiorul opoziţiei sunite pentru a putea reprezenta şi interesele acesteia.”

Cu rezerve au privit democraţii americani şi rezultatele foarte bune ale curzilor la alegeri. Phil Marr susţine, în continuare, că aceştia au beneficiat mereu de o autonomie de facto în nordul Irakului, şi că vor face, prin urmare, tot ce le stă în putinţă, pentru a menţine, respectiv a consolida această autonomie. După cum arată situaţia din Kirkuk, unde curzii pretind, pe bună dreptate, de a fi majoritari. Dacă ei ar obţine însă controlul absolut asupra oraşului, acest fapt ar declanşa o stare de panică atât în rândul populaţiei irakiene cât şi la vecinii turci.

Guvernul american speră acum, mai mult ca oricând, ca Irakul să obţină tot sprijinul comunităţii internaţionale de-a lungul primilor săi paşi pe calea democraţiei.