Febra si ger

Demonstrantii din fata palatului executivului bucurestean au cerut si sambata, sfidand in piata Victoriei gerul naprasnic, ca in zilele trecute, un guvern onest, un cabinet curat, fara complici la operatiunea distrugerii statului de drept, o tara libera, si, mai cu seama libera de guvernanti cupizi si aroganti, care-si  confera ordonante de urgenta cu dedicatie, spre a putea sa-si savureze in liniste si la adapost de o justitie independenta, uriasele averi. 

Si duminica seara se va striga, probabil "Hotii, hotii, hotii", se va scanda, la adresa mai marilor PSD ori ALDE "La parnaie", iar pentru seful principalului partid guvernamental, aflat probabil, ca principal vinovat, in spatele manevrelor de demontare a statului de drept:

"Dragnea, nu uita/Legea nu-i mosia ta".

In replica, guvernantii PSD si ALDE isi vor continua probabil manevrele de inghetare a protestului prin refuz al dialogului si de adoptare, concomitenta, pe tacute, in parlament, a "normelor" faradelegii, menite sa legifereze, prin dezincrimjnare, furtul si abuzul, "norme" imorale si ilegale, care au aprins Romania cum n-a mai fost ea incendiata de la revolutie si de la "fiertul in suc propriu", iliescist, incoace. 

Simultan, pilonii propagandistici ai puterii vor continua probabil, la randul lor, reinstaurarea ceausismului ideologic. E vorba de o tentativa ampla de scindare si dezbinare a protestatarilor prin mituiri materiale, in genul celei propuse de Ceausescu la ultimul sau miting, doar ceva mai generoase, precum sporirea lefurilor si pensiilor, dar si prin diversiuni, minciuni si agitprop ultranationalist. 

Cel din urma pretinde intre altele, in mod fals, cu ajutorul televiziunilor si postacilor oligarhiei, ca Romania ar fi in pericol nu din partea razboiului hibrid declansat de proprii guvernanti, sustinuti de Rusia, ci, pasamite, din cauza occidentului, in speta a "multinationalelor", care ar lucra, chipurile, la o imaginara "destramare" a tarii. Ori de "ucrainizare" a conflictului.

Problema acestei diversiuni, ca si a altor manipulari similare de sorginte totalitara, este calitatea exceptionala a informarii protestatarilor. In epoca retelelor de socializare si a unei studentimi extrem de bine conectate la realitati, care gandeste cu capul ei propriu, manevrele de acest fel sunt sortite esecului. 

N-ar fi deci exclus ca, realizand futilitatea ofensivei lor propagandistice, guvernantii sa revina, mai devreme sau mai tarziu, la incercarile lor initiale de a recurge la provocari la violenta, pentru a putea proceda la dispersarea manifestantilor si la represiune.

In ce-i priveste, protestatarii, exemplari in rezistenta, in patriotismul si europenismul lor febril, ca si in luciditatea glaciala a protestului lor pasnic pentru democratie liberala, se lovesc de neajunsul de a nu fi pus pe picioare decat o revolutie civica, lipsita de lideri si de putere politica. Or, polisul e condus politic. Fara o conducere adecvata si fara jonctiunea cu opozitia politica, intelectualii, sindicatele si muncitorii, victoria ei risca sa intarzie mult.