Farsă rusească la pielea goală

Declaraţia apărătorilor drepturilor omului survine după decizia OSCE, de a nu trimite observatori în Rusia, din pricina severelor restricţii impuse de către autorităţile de la Moscova oricărei monitorizări independente. In ce condiţii are loc aşadar scrutinul din Rusia?

Rusia are de toate. Bani cu duiumul, din exporturile energetice. Un aparat represiv gonflat, extrem de activ în intimidarea oricărei opoziţii. Rusia nu duce lipsă nici de preşedinţi actuali şi viitori, sau de candidaţi la preşedinţie. Atâta doar că toţi sunt aleşi pe sprânceană de Kremlin.

Posturile de televiziune ruseşti sunt de mult nivelate. Pe micile ecrane se lăfăie exclusiv politicienii şi comentatorii agreaţi de omul forte, Putin. A cărui marionetă, Dimitri Medvedev, se pregăteşte să câştige cu mare uşurinţă alegerile prezidenţiale, repurtîndu-şi victoria neobservat de OSCE, dar cu 70 la sută din voturi.

În răstimp, stăpânul său, actualul ocupant al fotoliul prezidenţial, îşi prepară menţinerea neconstituţională la putere, printr-o mutare cu arme şi bagaje la cârma guvernului.

In aceste condiţii, observatorul şef al Consiliului Europei, a declarat diplomatic, că „se teme că alegerile ruseşti nu vor fi libere şi corecte”. În termeni similari s-a exprimat şi Friederike Behr, experta pentru probleme ruseşti a organizaţiei amnisty international, potrivit căreia doar cetăţenii Moscovei şi ai metropolei Sankt Petersburg „au acces la opiniile adversarilor lui Vladimir Putin”.

Un acces şi el extrem de limitat, se înţelege. Solicitaţi de un post tv să-l deseneze pe viitorul preşedinte al Rusiei, copiii ţării s-au grăbit să participe la concursul premiat cu un laptop şi au trimis în mii de variante portretele aceloraşi doi oameni politici, reprezentînd faţa şi reversul autoritarismului rusesc: Putin şi Medvedev.

De ceilalţi candidaţi la şefia statului, copiii Rusiei n-au auzit nimic. Şi cu atât mai puţin i-au văzut.

De aici încolo, belşugul rusesc se transformă într-o imensă carenţă. Marea absentă din peisajul rusesc este democraţia. A început să lipsească pînă şi simulacrul democraţiei. Menţinut în viaţă de Gazprom, concernul energetic din buzunarul Kremlinului, care se pregăteşte să cumpere jumătate din Europa, un post de radio moscovit numit Echo Moskvy mai mimează încă independenţa. In realitate însă, acest post de radio nu e decît o frunză de smochin mascînd ruşinea dictaturii goale, de sorginte sovietică, reinstalate ca şi cum imperiul comunist nu s-ar fi prăbuşit niciodată.

Ce s-a întîmplat însă cu libertatea incipientă şi fragilă din anii 90? Citat în cartea Margaretei Mommsen, intitulată „Sistemul Putin”, scriitorul ucrainean Iuri Andruhovici constata, că, la un moment dat, „imperiul a cochetat cu libertatea, sperînd să se regenereze prin lepădarea pielii sale vechi. Eroarea a constat în faptul că era unica lui piele”.