Farsă electorală la Minsk

Preşedintele belarus Alexander Lukaşenko rămâne în funcţie. O consecinţă aproape logică a străduinţelor sale de a distruge din start orice şansă a opoziţiei. Cu ajutorul serviciilor secrete, a arestat pe parcursul campaniei electorale zeci de reprezentanţi ai opoziţiei precum şi ziarişti independenţi, iar demonstranţi paşnici au fost maltrataţi de forţele poliţieneşti. Cenzura şi represaliile împotriva candidaţilor opoziţiei le-au anulat acestora orice şansă de a prezenta opiniei publice alternativa lor politică.

Pe acest fundal, cele şase procente ale voturilor obţinute de liderul opoziţiei Alexander Milinkevici trebuie considerate un adevărat succes, aproape o mică minune a politicianului în vârstă de 58 de ani, care a militat intransigent pentru schimbarea de regim, bătând – în ţară şi în străinătate – la toate uşile şi dobândind astfel respect pe plan internaţional. Politicianul discret şi-a creat contacte la Bruxelles, Strasbourg şi la Berlin, în calitate de promotor al integrării europene prin unirea forţelor independente în Belarus.

Victoria dictatorului Lukaşenko în alegeri nu este însă doar rezultatul acţiunilor de manipulare şi a campaniei sale electorale inechitabile. Occidentul, la fel ca SUA au trebuit să constate că majoritatea populaţiei belaruse cu adevărat nu doreşte o schimbare de regim, în ciuda – poate chiar tocmai datorită politicii represive a lui Lukaşenko. Democraţia este considerată un experiment riscant, echivalând în opinia multor cetăţeni cu haosul şi dezbinarea societăţii. Temerile lor sunt alimentate de greutăţile cu care se confruntă ţara vecină, Ucraina, greutăţi tematizate unilateral de mass-media, care propagă neîntrerupt ideea că schimbul democratic de idei şi de mărfuri nu poate fi decât nociv, prăbuşind populaţia în sărăcie.

În prezent, economia belarusă este stabilă, chiar dacă la un nivel scăzut, stabilitate datorată sprijinului considerabil din direcţia Moscovei. Un atu al preşedintelui Lukaşenko. În vârstă de doar 51 de ani şi foarte dinamic, el şi-a consolidat puterea, pe care garantat n-o va mai ceda de bună-voie.

UE se vede astfel în faţa situaţiei în care se conturează în vecinătatea sa structuri de tip nordcorean. Tocmai pe un asemenea substrat, importul revoluţionar din afară este lipsit de sens. Marja de acţiune a democraţiilor occidentale permite însă izolarea Republicii Belarus prin interzicerea acordării de vize politicienilor ei, dar prin acordarea de burse studenţilor din Belarus în occident, sprijinirea iniţiativelor societăţii civile, şi promovarea proiectelor mediale independente.

Schimbarea conştiinţei politice nu poate avea loc peste noapte. De aceea, Europa trebuie să se înarmeze cu răbdare, la fel şi forţele politice independente din Belarus.