Familie de creştini germani, azilanţi în SUA

Altfel stau lucrurile în familia de crestini neoprotestanti Romeike, care a întors spatele Germaniei depunând cerere de azil în Statele Unite.

Vă vine sau nu să credeţi, dar Germania încalcă drepturile omului cu nonşalanţă. Ei bine, da, aceasta este concluzia la care a ajuns un judecător american în cauze de azil din Memphis, Tennessee. Cum aşa? Simplu. Germania este una din puţinele ţări europene care interzic şcolarizarea la domiciliu, aşa-numitul home-schooling. Această interdicţie n-a fost deloc pe placul familiei Romeike, care şi-a dorit într-atât de mult să îşi educe copiii acasă încât a decis să emigreze tocmai în Statele Unite.

Pentru Damaris, Christian, Josua, Lydia şi Daniel o zi de şcoală începe întotdeauna cu o scurtă citire din Biblie. În limba engleză. Biblia în limba germană a fost deja citită integral, spune capul familiei Romeike, Uwe. Tatăl celor 5 copii a transformat ora de citire a Bibliei şi într-o oră de limbă engleză.

"Copiii deveniseră tăcuţi şi retraşi la şcoală"

Copiii familiei Romeike au vârste cuprinse între 3 şi 11 ani. Masa mare din lemn masiv care tronează în sufragerie serveşte în acelaşi timp ca masă de lucru pentru cei cinci copii, ai căror părinţi au decis ca aceştia să dobândească acasă toate cunoştinţele necesare în viaţă. Pe când locuiau încă în Germania, Daniel şi Lydia au mers pentru câţiva ani la şcoală ca toţi ceilalţi copii de vârsta lor. Numai că în acest timp cei doi şcolari s-au schimbat foarte mult. Daniel şi Lydia au devenit tăcuţi şi retraşi, spune Hannelore Romeike, mama copiilor. Părinţii lor au luat act de această schimbare şi au decis să-şi educe copiii acasă. Lydiei îi place să înveţe acasă. În acest fel nu mai trebuie să-i fie teamă de ceilalţi copii. Cu precădere un băiat era tot timpul răutăcios cu ea.

"A aruncat chiar şi cu pietre după mine. Pe Daniel, una din aceste pietre l-a nimerit odată direct în nas. A sângerat mult din cauza loviturii primite. Băiatul acesta nu era singurul care se comporta astfel. Erau mai mulţi. Uneori se băteau între ei atât de tare încât unii îşi pierdeau chiar dinţii de lapte", spune Lydia.

Biblia, ghid pentru viaţă

Însă familia Romeike a mai avut şi alte motive pentru a nu-şi mai lăsa copiii la şcoală, spune Hannelore. Acasă, părinţii pot adapta viteza de învăţare şi de asimilare a informaţiilor la capacităţile reale ale copiilor. În afară de acest lucru, tot părinţii ar decide ce cărţi sunt necesare copiilor pentru a învăţa şi care sunt valorile pe care trebuie să le respecte. Mai presus de orice, Uwe şi Hannelore Romeike doresc ca toţi copiii lor să primească o educaţie creştină, să îşi respecte părinţii, să înveţe să spună adevărul şi să se comporte adecvat. Pe tot parcursul vieţii şi în toate domeniile de învăţare, ei ar trebui să se ghideze după Biblie, spun părinţii.

"Am observat că în manualele şcolare educaţia nu este niciodată neutră din punct de vedere al valorilor. Nu poţi educa un copil fără a-i transmite în acelaşi timp propria-ţi viziune asupra lumii. Aşa că noi le transmiteam copiilor viziunea noastră, iar profesorii pe-a lor, fără ca noi să putem para acest lucru", spune Hannelore.

"Deschideţi sau spargem uşa!"

Nici ea, nici Uwe Romeike nu erau conştienţi de faptul că în Germania şcoala este obligatorie. Speranţele lor că vor fi lăsaţi în pace sau că vor scăpa cu o amendă au fost însă spulberate de poliţie.

"Într-o dimineaţa am fost pur şi simplu treziţi de poliţişti. În primă instanţă nu am deschis uşa, gândindu-mă că vor pleca. Numai că după ceva vreme ne-au ameninţat că dacă nu le deschidem vor sparge uşa. Copiii au fost duşi cu forţa la şcoală. Soţia mea i-a recuperat însă în următoarea pauză", povesteşte Uwe Romeike.

Familia Romeike a început să se teamă. O teamă pe care o împărtăşeau de altfel şi alte familii care nu doreau să îşi trimită copiii la şcoală. Altfel stau însă lucrurile în Statele Unite, unde educaţia la domiciliu este ceva obişnuit. Familiile americane care îşi educă acasă copiii i-au ajutat pe cei din familia Romeike să se adapteze cât mai repede în Statele Unite. Le-au dăruit mobilă, veselă şi alte obiecte de necesitate casnică. Germanii nu aveau mai nimic cu ei. Au plecat ca turişti, cu doar câteva geamantane la ei. Restul lucrurilor se află şi acum în Germania, în casa lor din Bissingen, un oraş situat în sudul Germaniei, în landul Baden-Württemberg.

Autori: Christina Bergmann / Vlad Drăghicescu

Redactor: Robert Schwartz