1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Faludja nu este Mogadiscio

În Irak, americanii sunt condamnaţi la optimism, pentru că retragerea nu este o opţiune. Dar, dinspre Statele Unite, finalul războiului din Irak se vede îndepărtîndu-se.

Manifestări anti-americane după atacurile de la Faludja

Manifestări anti-americane după atacurile de la Faludja

Numărul ciocnirilor violente creşte, în Irak, însă este vorba despre incidente izolate; în acest timp, coaliţia îşi vede mai departe de treabă şi este preocupată de pregătirea noii administraţii, de dezvoltarea economiei şi de elaborarea unui sistem de servicii publice. Sunt mesajele transmise de reprezentanţii misiunii militare americane în Irak, după răbufnirile de ură de la Faludja. Să nu fie capabili americanii să perceapă situaţia în parametrii ei reali? Nu neapărat. Americanii sunt, însă, obligaţi să creadă în progrese, pentru că retragerea nu este o opţiune.

Ceea ce s-a petrecut la Faludja nu ţine de demnitatea umană şi nici o religie nu acceptă astfel de acte. Mutilarea şi expunerea cadavrelor soldaţilor a fost, înainte de toate, un semnal transmis opiniei publice americane. Unda de şoc trebuia să îi determine pe cei rămaşi acasă să solicite retragerea trupelor din Irak.

Nu puţini au fost cei care au fugit cu gîndul la Somalia. Acolo unde, în urmă cu mai bine de zece ani, soldaţilor americani li s-a aplicat acelaşi tratament, pe străzile din Mogadiscio. Atunci a urmat, la scurt timp, retargerea. Definitivă.

Scenariul nu se va repeta în Irak. Presa americană a operat cu multă delicateţe: a ascuns, vizual, secvenţele cele mai oripilante, dar nu a ascuns realitatea. O atitudine care, dincolo de Ocean, a strunit opinia publică în sensul sperat: da, se ştie, inclusiv adevrsarii războiului o ştiu, o retragere a trupelor ar fi de neconceput.

Cu toate acestea, e limpede că ceva trebuie să se schimbe în Irak. Între cei care se bucurau de moartea americanilor nu erau suporteri de-ai lui Saddam Hussein, nici musulmani radicali. Erau copii şi tineri. Chiar dacă numărul lor nu este relevant, relevant este faptul că aceştia provin din generaţia care are datoria de a construi Irakul liber. Iar victimele nu era militari, ca în Somalia, ci personal civil.

Într-o oarecare măsură, Faludja este pentru Statele Unite o lovitură chiar mai dureroasă decît Mogadiscio. Se anunţă răzbunări şi represiuni militare. Iar ura anti-americaniştilor va creşte. O dilemă dificilă pentru Statele Unite: dacă rămîn, vor fi priviţi ca ocupanţi; dacă, în schimb, decid să se retragă, gestul ar fi interpretat peste tot în lume ca un semn de slăbiciune. O cale de ieşire nu există.

Probabil şi pentru că, deocamdată, nu a fost identificată instanţa care ar putea prelua, de la 30 iunie, suveranitatea. Consiliul provizoriu este privit ca o marionetă a Statelor Unite. Pregătirea unor alegeri libere necesită mult prea mult timp, actualul context fiind total defavorabile unei astfel de evoluţii democratice. O adunare constitutivă după modelul afganei Loya Jirga nu este de actualitate. Nici un mandat al Naţiunilor Unite nu ar putea, în actualele condiţii, să pregătească un scrutin, cu atît mai mult o administraţie civilă autohtonă. Dinspre Statele Unite, finalul războiului din Irak se vede îndepărtîndu-se.

  • Data 02.04.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1i4
  • Data 02.04.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1i4