Falsele îndrăzneli ale Agenţiei de Integritate

Ministrul de Justiţie, Cătălin Predoiu se află astăzi la Bruxelles unde discută cu secretarul general al Comisiei Europene, Catherine Day, despre stadiul reformelor din România. La Bucureşti continuă însa sesizările împotriva Agenţiei de Integritate, acuzată că simulează lupta împotriva corupţiei.

Centrul de Resurse Juridice (CRJ), un ONG cu activitate recunoscută, a comunicat presei faptul că, deşi a sesizat de şase luni Agenţiei Naţionale de Integritate anumite stări de incompatibilitate ale unor consilieri, aceasta nu a răspuns. "Nu am primit nici o reacţie a ANI faţă de nici una din sesizări. Noi, a mai spus Radu Nicolae, coordonator de programe al CRJ, aşteptăm, am vrut să testăm nesimţirea. Aşteptăm şi un an dacă e nevoie. Alte trei sesizări sînt aproape gata, le vom trimite şi pe acelea".

Nu întîmplător insistă CRJ asupra acestor aspecte, deoarece problema sesizării este pentru ANI « călcîiul lui Ahile ». Soarta unui caz depinde de cine face şi cum face sesizarea. Legea este astfel alcătuită, încît o sesizare incomodă poate fi uşor respinsă cu întreaga acoperire legală.

Bilanţul ANI de pînă acum este neconcludent: trei persoane trimise în instanţă (un fost senator şi doi functionari publici), 45 de cazuri de fals în declaratii si 2.080 de amenzi date pentru nedepunerea la timp a declaratiilor de avere ori interese. Cel mai cunoscut este cazul medicului Şerban Brădişteanu, acuzat că a luat mită cînd era senator PSD, dar au făcut vîlvă şi cazurile unor poliţişti din judeţul Argeş care conduceau o filieră de acordare ilegală a permiselor de conducere : şeful Serviciului de permise auto, Codrut Gheorghe Vlasceanu şi comisarul-sef Vasile Voinea din acelaşi serviciu. În realitate acestea nu sînt cazuri care pot fi puse pe seama activităţii ANI, care nu a făcut decît să dubleze acţiunile judiciare începute împotriva acestora cu propriile sale solicitări privind confiscarea unor averi. De aceea nu puţină lume acuză instituţia că mimează lupta împotriva corupţiei şi că bilanţul, în partea lui cea mai spectaculoasă, este doar o formă de parazitare a activităţii judiciare obişnuite.

Centrul de Resurse Juridice a fost mai prudent în declaraţii, dar reprezentanţii au spus totuşi că : « ANI se ocupă numai de cazuri de fals în declaraţii, de Gigi Becali, în loc să cerceteze atîtea conflicte de interese, incompatibilităţi, şamd ».

Nu este pentru prima dată cînd se face observaţia că ANI pare preocupată să salveze aparenţele. Recent ANI a anunţat că cercetează averile a şapte miniştri din Cabinetul Boc, dar miniştrii în cauză au dezminţit că ar fi verificaţi. ANI a dat astfel impresia că lansează comunicate de aceste fel cu puţin timp înainte raportului CE ca să sugereze că ar fi cu adevărat independentă din punct de vedere politic. Despre această instituţie s-a arătat însă cu destulă limpezime că a fost subordonată unui Consiliu politic şi că în practică instituţia nu poate lua decizii îndrăzneţe.

Unele dintre aceste observaţii par să fie motivul pentru care raportul CE din 2008 continua totuşi, în ciuda unor « raportări » optimiste de la Bucureşti să menţină ANI ca obiectiv strategic :

«Obiectivul de referinţă nr. 2: instituirea, după cum a fost prevăzut, a unei agenţii de integritate cu competenţe de verificare a averii, a incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de interese, care să emită hotărîri cu caracter obligatoriu pe baza cărora să se poată aplica sancţiuni disuasive.»

La Bucureşti însă mediile politice au trecut peste acest „obiectiv” ca şi cum nu l-ar fi remarcat. Este simptomatic că au fost comentate o mulţime de aspecte cu excepţia acestuia.

La Bruxelles, desigur, ministrul de Justiţie Cătălin Predoiu are acum o sarcină mult mai complexă. El nu va vorbi numai despre ANI, ci şi despre dosarele de mare corupţie nefinalizate, despre CSM, despre codurile judiciare şamd.

H.P. Dw-Bucureşti